sa stiti ca din cercetarile facute pisica se poate imprieteni cel mai repede cu ursuletul panda
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
vineri, 15 ianuarie 2010
cate ceva despre cresterea si sanatatea pisoiului tau...
Una din responsabilitatile tale odata ce ai decis sa ai o pisicuta este sa o duci la veterinar in mod regulat, si nu in ultimul rand sa te asiguri ca este vaccinata impotriva unui intreg spectru de boli. Calatoria Pisicutelor le este frica atunci cand sunt duse pentru prima oara la veterinar. Daca n-a mai fost cu masina inainte, toate sunetele si mirosurile noi o pot stresa foarte mult. Un cosulet este cel mai bun mijloc pentru a-ti transporta pisicuta. Daca folosesti o cutie de carton, este foarte usor sa iasa din ea, si nu este o idee prea buna nici sa o duci in brate. Ai grija ca acel cosulet sa poata fi inchis si pune patura pe care doarme de obicei in interiorul cosului pentru ca ea sa se simta in siguranta. Poti chiar s-o pregatesti pentru calatorie lasand-o sa foloseasca drept culcus cosul in care o vei transporta. La veterinar Odata ajuns la veterinar, tine in continuare pisicuta in cosulet. Sala de asteptare ar putea fi plina, iar pisicuta poate fi usor intimidata de latratul cainilor sau de alte pisici. Pentru a evita pe cat posibil stresul, poti sa-i distragi atentia cu o jucarie sau cu cateva gustari. Mangai-o si vorbeste cu ea pentru a se simti in siguranta, iar medicul veterinar va aprecia ajutorul tau. Daca prima ei vizita la veterinar decurge bine, si cele viitoare vor fi probabil la fel de usoare. Ce urmeaza?Dupa ce medicul veterinar a examinat pisicuta, iti va da informatii detaliate despre vaccinarile care trebuie facute. Vaccinarile incep din a doua luna de viata a pisicutei si sunt impotriva virozelor feline, leucemiei feline, panleucopeniei feline si pneumoniei feline. Vaccinarile au loc la intervale de aproximativ patru saptamani. Majoritatea trebuie repetate anual, iar deparazitarea periodica este esentiala pentru sanatatea pisicutei tale. Este bine sa pastrezi tabelul cu toate vaccinarile la indemana pentru a nu uita cand trebuie sa mergi data viitoare la veterinar.
Pisicuta si parazitii Puricii: Pe unele pisicute nu le deranjeaza prezenta puricilor. Dar cele mai multe se vor scarpina si musca excesiv, si unele pot avea chiar reactii alergice la purici. Puricii sunt usor de depistat. Sunt negri-maronii si o sa-i vezi miscandu-se prin blana ei. De asemenea, vei observa sub blana mici pete negre de murdarie. Cere sfatul medicului veterinar pentru tratamentul impotriva puricilor, iar daca il cumperi de la un magazin, asigura-te ce este bun pentru pisicuta ta si ca vei putea sa deparazitezi toate animalele de companie din casa ta. Aspira, spala si curata cutiile si culcusurile si da cu spray in jurul lor. Foloseste un spray antiparaziti pentru locuinta dar verifica cu medicul veterinar ca nu-i dauneaza pisicutei tale. Viermii: Viermii inelati apar la pisicute in mod obisnuit. Din cauza lor pisicutele pot sa para balonate, de asemenea viermii inelati pot cauza voma, diaree, stari de indispozitie si intarzieri in crestere. Tratamentele, care sunt numeroase si foarte eficiente, trebuie administrate o data la doua saptamani cand pisicuta are intre 5 si 12 saptamani, iar apoi o data la 3 pana la 6 luni. Intereseaza-te de tratamentul pe care l-a facut pisicuta inainte de a ajunge la tine, iar apoi cere sfatul medicului veterinar in legatura cu ce trebuie sa faci in continuare. Pisicutele pot avea, de asemenea, viermi lati, desi acestia apar de obicei la pisicile mai in varsta. Un tip de viermi pot fi dobanditi de la purici, un altul de la rozatoare. Simptomele includ prezenta viermilor lati in excremente sau in jurul funduletului. Pot fi cat bobul de orez ori chiar mai mari, iar unii pot fi alungiti ca o panglica. Tratamentele impotriva viermilor inelati nu sunt eficiente si impotriva celor lati, asa ca daca ii observi cere sfatul medicului veterinar.
Sanatatea voastra
Sanatoase si fericite, pisicutele nu prezinta nici un pericol pentru sanatatea ta sau a familiei tale. Totusi, sunt cateva lucruri simple pe care ar trebui sa le ai in minte si cateva reguli de igiena de baza care trebuie respectate. 1. Asigura-te ca speli vasele de mancare al pisicutei separat de ale tale, tine-o departe de locul unde prepari mancarea si nu o hrani cu carne cruda sau peste. 2. Pastreaza igiena laditei. Arunca-i resturile solide zilnic, schimba-i nisipul regulat si in fiecare saptamana spala vasul cu apa si sapun. Nu o lasa in locurile de joaca cu nisip ale copiilor, pe care le-ar putea confunda usor cu tavita ei. Daca gasesti excremente de pisica, ar trebui sa le ingropi, mai ales daca sunt si copii prin preajma. 3. Perie-o cu regularitate si urmeaza intocmai instructiunile medicului veterinar cand ia tratamente pentru viermi sau pentru altceva. Trateaza prompt orice boala. 4. In sfarsit, nu o lasa sa te linga pe fata. Urmand aceste sfaturi pisicuta ta va deveni cu siguranta o pisica frumoasa si sanatoasa, cu care tu si familia ta veti trai fericiti multi ani de acum incolo.
In caz de urgenta
Daca stii cum arata pisicuta ta atunci cand e sanatoasa, e relativ usor sa observi devreme orice problema. Simptomele caracteristice pe care le poti depista sunt somnolenta fara motiv, o stare vizibila de slabiciune si pierderea poftei de mancare. Trebuie sa le crezi intotdeauna – spre deosebire de copii, pisicutele nu se prefac ca sunt bolnave. Odata ce ai observat ceva, fii cu ochii pe ea. Daca vreun simptom dureaza mai mult de o zi sau doua, cere ajutor fara intarziere. Este de preferat sa mergi la medicul veterinar mai devreme decat prea tarziu. Si inca un lucru: nu incerca niciodata sa tratezi pisicuta cu medicamente care nu au fost prescrise de cineva competent. In caz de ranire grava Daca pisicuta ta a avut un accident, in primul rand este important sa-ti pastrezi calmul. Examineaza rana cu atentie. Daca a inghitit ceva otravitor, are rani, contuzii sau arsuri mari, trebuie s-o duci imediat la medicul veterinar.
Ingrijirea blanei pisicuteiO blanita sanatoasa – o pisicuta sanatoasa Daca vrei sa ai o pisicuta fericita, ofera-i multa atentie, o dieta sanatoasa si echilibrata (pliculetele Whiskas® Junior sunt perfecte) si periaza-i regulat blana. Pisicutele isi indeparteaza prin lins firele de blana care cad. Ca urmare, ghemurile de par care se pot forma in stomac si intestine le pot produce deranjamente stomacale sau constipatie. Iata de ce ar trebui sa incepi sa-i perii blanita cu atentie si in mod regulat de cand este foarte mica. Daca ai o pisicuta cu blana scurta, perie-o o data pe saptamana. Daca are blana lunga, va trebui sa fie periata zilnic, deoarece i se poate incurca cu usurinta. Perierea este benefica pentru cresterea si stralucirea parului iar blana ei va arata lucioasa si sanatoasa. Ca toate bunele obiceiuri, e bine sa incepi periatul regulat cat mai devreme si sa devina astfel o parte obisnuita din viata pisicutei. In curand ii va face placere si se va intinde sa fie rasfatata, devenind astfel un moment important in relatia voastra. Pe de alta parte, nu va fi incantata atunci cand ii faci baie. Pisicilor nu le place deloc apa dar, din fericire, baia este necesara doar atunci cand blana ii este incalcita cu ceva pe care nu il poate indeparta singura, cum ar fi ceva lipicios ca rasina, sau cand are purici. Pentru a-i mentine igiena, verifica-i blana regulat, uita-te daca are purici, capuse, pete rosii sau daca ii lipsesc smocuri in blana. Daca crezi ca exista vreo problema, oricare ar fi ea, nu ezita sa duci pisicuta la medicul veterinar. Cu blandete Pentru periaj, vei avea nevoie de un pieptene cu dinti rari si o perie moale. Pisicuta ta ar putea fi nelinistita atunci cand o periezi pentru prima data, asa ca las-o sa se joace cu pieptenele si peria pana se obisnuieste cu ele si nu mai e speriata. Stai un timp cu ea mangaind-o peste tot, mai ales pe burtica si in locurile unde ajunge mai greu pana ce se obisnuieste sa fie alintata astfel. E nevoie doar de putina rabdare. Odata ce si-a dat seama ca a fi periata e ca atunci cand e mangaiata, va incepe curand sa toarca. Cum sa-ti periezi pisicuta Odata ce pisicuta ta a acceptat pieptenele, foloseste-l pentru a indeparta tot parul cazut. Fii atenta mai ales cand o perii pe cap, apoi peri-o pe corp, pe coada si pe picioare. La sfarsit, reia periajul cu o perie moale pentru a indeparta toate firele cazute. In timp ce o perii, foloseste ocazia pentru a verifica starea blanii si a pielii. Uita-te dupa orice fel de excrescente, eczeme, rani sau alte semne de boala. Caut-o de purici sau de alti paraziti. Daca are blana incalcita, descalceste-i-o inainte sa o perii, dar retine ca un regim de hranire adecvat reduce probabilitatea sa i se incalceasca blana. Daca pisicuta ta s-a murdarit foarte tare, sterge-o cu o bucata de material curata, inmuiata in apa calda. Nu folosi niciodata sapun, pentru ca acesta ii irita pielea. Ochi curati Dupa ce ai pieptanat-o, verifica-i ochii si urechile. Daca ii curg ochii, curata bland zona oculara cu un betigas de bumbac umezit si caldut folosind un alt capat pentru fiecare ochi. Cere sfatul medicului veterinar daca are ochii rosii sau cantitatea de secretie este in exces. Urechi curate Daca urechile pisicutei tale nu sunt curate, curata-le cu un betigas de bumbac uscat. Nu curata mai adanc decat se poate vedea in ureche si nu introduce vreun corp solid deoarece urechea este foarte delicata. Daca are multa ceara inchisa la culoare in ureche, cere sfatul medicului veterinar deoarece aceasta ar putea indica prezenta parazitiilor in ureche. Dinti sanatosi Dintii pisicutei tale trebuie sa fie curati si fara depuneri, iar o gingie sanatoasa trebuie sa fie roz. Verifica gura pisicutei in mod regulat – dupa o vreme se va obisnui. E putin probabil sa aiba probleme cu dintii la o varsta asa de mica, dar daca o obisnuiesti cu aceast operatiune, ii va fi mult mai usor atunci cand va trebui sa-i cureti dintii sau sa-i administrezi vreun medicament. Gheare ingrijite Este important ca ghearele pisicutei tale sa fie in stare buna. Un suport special pentru zgariat ii va mentine ghearele scurte, dar cand va creste putin mai mare va trebui sa i le tai pentru ca sa-i fie ingrijite. Incepe sa te joci cu labutele ei inca de la o varsta frageda, pentru a se obisnui – astfel va fi mult mai cooperanta la varsta adulta. Daca nu stii sigur cum se taie ghearele sau esti nelinistit, roaga medicul veterinar sa-ti arate cum se procedeaza.
Linsul
Pisicutele se nasc cu instinctul de a linge si, chiar in primele zile dupa nastere, mama le va intari acest comportament, invatandu-le tot ceea ce au nevoie sa stie pentru a-si ingriji blanita. Urmand exemplul mamei, chiar si cele mai mici pisicute isi vor dedica o mare parte din timp ingrijirii blanitei. Limba lor aspra si dintisorii ascutiti actioneaza ca un pieptene indepartand blana incurcata si parazitii. Mai mult decat spalare Linsul nu tine doar de estetica. In timp ce isi curata blana, ele isi maseaza in acelasi timp pielea, stimuland circulatia sangelui. Linsul are si alte functii importante pentru pisicute. Este si un mod de a comunica, nu doar cu alte pisici dar si cu oamenii. Daca iti linge bland mana cu limbuta aspra, considera ca este un semn de afectiune din partea pisicutei tale. Fii atent la obiceiurile pisicutei tale. Daca se linge tot timpul sau dimpotriva, nu se linge deloc, e posibil sa aiba o problema. Poate ca ii este teama, este plicitisita, trista sau chiar bolnava. In acest caz este recomandat sa o duci la medicul veterinar pentru un control. Un spatiu sigur pentru pisicuta ta Daca pisicuta ta se plimba pe afara, ar trebui sa poarte mereu zgarda si un medalion cu numarul tau de telefon. Multe pisicute se pierd, fara a mai fi gasite, asadar e de la sine inteles ca trebuie sa-ti iei cat mai multe masuri de precautie. Daca e confuza sau speriata, se poate pierde cu usurinta, asa ca cel mai bine este s-o tii inauntru cand e furtuna sau in timpul focurilor de artificii. Daca s-a pierdut, caut-o in primul rand la vecini, apoi la clinicile veterinare, la organizatiile de protectie a animalelor sau la adaposturile pentru animale din zona in care locuiesti. Contacteaza si organizatiile de profil din zonele invecinate. Vei fi surprins sa afli cat de departe poate ajunge o pisicuta care s-a pierdut.
In siguranta in casa?
Sunt doua lucruri pe care trebuie sa le stii neaparat despre pisicuta ta. Ii place sa exploreze si poate intra in incurcaturi de cum ai intors spatele. Iata cateva sugestii pentru ca pisicuta sa fie in siguranta in locuinta ta. Cateva adevaruri despre casa si pericolul din bucatarie. Curiozitatea pisicutei e fara limite. Nu te amagi spunandu-ti: “Niciodata nu va gasi acel lucru”. Inainte sa o aduci acasa, matura bine prin casa si incuie orice lucru care poate fi periculos. Si, tine minte: nici un raft nu este suficient de inalt pentru pisicuta. Va gasi o cale sa ajunga acolo, intr-o buna zi. Casa este facuta pentru oameni, iar obiectele simple, obisnuite, cum sunt plita sau cablurile electrice, pot pune intr-un real pericol pisicuta pornita in explorare. Unele plante sunt otravitoare, deci intereseaza-te la medicul veterinar ce plante sunt periculoase pentru pisicuta ta. Obiectele ascutite, cum sunt foarfecele si cutitele, pot sa o raneasca. Bucataria este probabil cel mai periculos loc dintre toate. Cuptoarele, masinile de spalat trebuie tinute inchise. Pisicile adora sa se ascunda intr-un loc cald. De asemenea, pisicutele sunt atrase de mirosul apei cu detergent, iar focul si apa fierbinte pot fi la fel de periculoase. Acelasi lucru este valabil si pentru pungile de plastic si franghiile de rufe. Fereste-o de boli Pentru binele ei, n-ar trebui sa o lasi sa iasa din casa decat dupa doua saptamani de la vaccinare. Asa ca tine usile inchise si ai grija sa cunoasca toti aceasta regula. Nu uita de ferestre Ferestrele deschise, mai ales cele de la etaj, pot, de asemenea, sa le puna in premejdie. Un salt indraznet sau o aterizare nesigura pe pervazul ferestrei ar putea sfarsi cu o cazatura neplacuta pentru o pisicuta. Colocatari neprietenosi Copiilor le plac pisicutele, dar le pot face rau fara sa vrea, cu atat mai mult cu cat puiul de pisica are inca oasele mici si fragile. Asa ca fii vigilent cand pisicuta este in preajma copiilor sau a altor animale de companie. Cainii si pisicile pot fi gelosi pe noii veniti si pot chiar sa ii atace daca sunt lasati impreuna nesupravegheati. Fa-i treptat cunostinta cu ceilalti locatari ai casei iar nu peste multa vreme se vor obisnui impreuna.
Cand trebuie facuta sterilizarea?
Pe masura ce pisicuta creste si devine adulta, e recomandabil sa te gandesti la sterilizare. De timpuriu (5-6 luni), pisicile pot naste de trei ori pe an, pe toata durata vietii lor. Aceasta poate sa insemne un numar apreciabil de pui intr-un an, si poate nu toti isi vor gasi un camin. Asa ca sterilizarea este foarte importanta pentru a evita cresterea numarului pisicilor fara stapan. Motanii pot fi castrati, iar pisicile sterilizate. Ar fi bine ca sterilizarea pisicutelor sa fie facuta la varsta de 5-6 luni, fie ca au facut pui, fie ca nu. Operatia e una de rutina pentru medicul veterinar, iar pisicuta va trebui anesteziata, iar complicatiile sunt foarte rare. Dupa operatie ar putea fi predispusa la ingrasare asa ca asigura-te sa aiba o dieta echilibrata, cum este cea oferita de Whiskas. Exista si alte avantaje ale sterilizarii. Nevoia motanului de a hoinari si de a-si marca teritoriul va disparea, nu va mai simti nevoia sa colinde pe afara la fel de mult si nu va mai fi atat de dornic sa se bata cu alti motani. Iar aceasta scade, in mod evident, riscul ranirilor din cauza muscaturilor si zgarieturilor, si il protejeaza de unele din cele mai periculoase boli, inclusiv leucemia si SIDA felina, care se contracteaza prin sex sau prin ranile provocate de zgarieturi si muscaturi. De asemenea, sterilizarea reduce riscul tumorilor mamare si infectiilor uterine – la femele, si problemele tractului urinar – la masculi.
Toaleta
Daca este vreun moment in care pisicuta vrea sa fie lasata in pace, atunci este acela cand merge la toaleta. De fapt, nu va vrea sa fie nici macar privita. Iata de ce este important sa-i punem tavita intr-un loc linistit si sigur, unde poate ajunge cu usurinta. Desigur, la inceput va trebui sa fie invatata sa o foloseasca, asa ca de indata ce vezi ca vrea sa mearga la toaleta, pune-o in tavita. Continua astfel pana o va gasi singura, dupa miros si localizare, apoi las-o singura. Ca sa fii sigur ca se simte confortabil, foloseste Catsan, care absoarbe mirosul. Pastreaza curatenia Pisicutele sunt animale curate si le place sa aiba o tavita curata. De fapt, daca tavita lor nu e impecabila, s-ar putea foarte bine sa aleaga sa mearga in alta parte. Asa ca, pentru a evita accidentele, nu uita sa cureti tavita cel putin o data pe zi. Si, din motive de igiena evidente, tine cat mai departe de ea castroanele pentru hrana si apa. Se mai intampla accidente... O tavita murdara nu este singurul motiv pentru care pisicuta ta sa-si schimbe comportamentul la toaleta. Cauza poate fi uneori psihologica. Poate asteapta mai multa atentie din partea ta sau poate ca s-a schimbat “teritoriul” ei obisnuit. Drept rezultat, o pisicuta crescuta in casa se poate schimba pe neasteptate. Apropiata maturizare sexuala este o alta posibila problema, iar aceasta poate fi evitata prin sterilizarea la o varsta cat mai mica. Cu atatea cauze posibile, e bine chiar sa cercetezi problema impreuna cu medicul veterinar, pentru ca pisicuta ta sa isi reia obiceiurile. ...dar ele nu trebuie sa se repete Daca accidentul se intampla, din cine stie ce motiv, mirosul de urina ar putea-o indemna sa il repete in acelasi loc. Iata de ce este important sa cureti bine zona respectiva cu apa si sapun. Evita detergentii cu amoniac intrucat au un miros asemanator. Dupa ce totul a fost curatat bine, pisicuta ta ar trebui sa se comporte normal.
Cand sa o vaccinezi si de ce?
Ca stapan responsabil, trebuie sa fii constient de riscurile pentru sanatatea pisicutei tale. Multe boli ale pisicilor cum ar fi enterita felina, rinotraheita virala felina sau gripa felina sunt usor transmisibile si se pot dovedi foarte periculoase pentru pisicute. Din fericire exista totusi vaccinuri foarte eficiente impotriva tuturor acestor boli. Primele injectii i se fac de obicei la noua saptamani, urmate de un al doilea set, la 12 saptamani. Dureaza pana la doua saptamani dupa vaccinare pana ce imunitatea ei devine completa, asa ca in acest timp va trebui sa o tii in casa. Si nu uita: de acum inainte va trebui repete vaccinurile in fiecare an. Pastreaza carnetul de vaccinari intr-un loc sigur. Vei avea nevoie de dovada vaccinarilor daca vei vrea sa calatoresti cu pisica ta, sau daca vei dori sa o lasi intr-un adapost pentru pisici pe perioada vacantelor tale. Vaccinarea impotriva turbarii este absolut necesara iar alte vaccinuri disponibile le includ pe cele impotriva virusului leucemiei feline si chlamydiei feline. Cere sfatul medicului veterinar daca ai nevoie de mai multe informatii.
Medicul veterinar
Inregistrarea la un medic veterinar trebuie facuta din momentul in care ai primit pisicuta. Nu astepta sa apara vreo urgenta. Pastreaza numarul de telefon al veterinarului intr-un loc unde il vei gasi usor atunci cand vei avea nevoie de el. Pregateste-te Prima ta intalnire cu medicul veterinar iti va oferi informatii de prima importanta despre cum sa ai gija de ea pentru a o mentine sanatoasa si fericita si despre riscurile de care ar trebui sa tii seama. Hranirea in exces, de exemplu, poate genera probleme serioase, cum sunt obezitatea sau o crestere rapida. Afla care ar trebui sa fie portia de mancare pentru pisicuta ta si mareste-o pe masura ce creste. Dieta ei ar trebui sa fie echilibrata nutritional, usor digerabila si special formulata pentru varsta ei. Hrana de calitate proasta ii poate incetini cresterea, determina o slaba dezvoltare a muschilor si oaselor si ii scade rezistenta la boli. Pe de alta parte, hranirea neadecvata (cu resturi de la masa sau produse de calitate indoielnica) poate sa dauneze pe termen lung. Depinde de tine Rolul medicului veterinar este important dar sanatatea pisicutei tale depinde de intelegerea si atentia ta in fiecare zi. Depinde de tine sa incepi sa-i verifici gura si dintii cat mai devreme posibil. Iti va fi mult mai usor cand va trebui sa incepi sa-i cureti dintii. Este important mai ales sa-i verifici dintii din fata si incisivii, care sunt primii expusi la depunerile de tartru. Nu astepta sa se formeze un strat gros de tartru pana a lua masuri, deoarece deja va fi tarziu si dintii ei vor avea de suferit. Daca observi gingia rosie, umflata, du-o imediat la medicul veterinar; oricum, ar trebui sa ii verifici dintii macar o data pe an, preferabil odata cu vaccinarea. Perierea si deparazitarea regulata sunt importante, dar este, de asemenea, absolut necesar sa o duci la control periodic si sa te asiguri ca vaccinurile ii sunt administrate la perioada de timp recomandata de medicul veterinar. In acest fel o feresti de riscuri, mai ales daca intra in contact cu alte animale.
Pisicuta si parazitii Puricii: Pe unele pisicute nu le deranjeaza prezenta puricilor. Dar cele mai multe se vor scarpina si musca excesiv, si unele pot avea chiar reactii alergice la purici. Puricii sunt usor de depistat. Sunt negri-maronii si o sa-i vezi miscandu-se prin blana ei. De asemenea, vei observa sub blana mici pete negre de murdarie. Cere sfatul medicului veterinar pentru tratamentul impotriva puricilor, iar daca il cumperi de la un magazin, asigura-te ce este bun pentru pisicuta ta si ca vei putea sa deparazitezi toate animalele de companie din casa ta. Aspira, spala si curata cutiile si culcusurile si da cu spray in jurul lor. Foloseste un spray antiparaziti pentru locuinta dar verifica cu medicul veterinar ca nu-i dauneaza pisicutei tale. Viermii: Viermii inelati apar la pisicute in mod obisnuit. Din cauza lor pisicutele pot sa para balonate, de asemenea viermii inelati pot cauza voma, diaree, stari de indispozitie si intarzieri in crestere. Tratamentele, care sunt numeroase si foarte eficiente, trebuie administrate o data la doua saptamani cand pisicuta are intre 5 si 12 saptamani, iar apoi o data la 3 pana la 6 luni. Intereseaza-te de tratamentul pe care l-a facut pisicuta inainte de a ajunge la tine, iar apoi cere sfatul medicului veterinar in legatura cu ce trebuie sa faci in continuare. Pisicutele pot avea, de asemenea, viermi lati, desi acestia apar de obicei la pisicile mai in varsta. Un tip de viermi pot fi dobanditi de la purici, un altul de la rozatoare. Simptomele includ prezenta viermilor lati in excremente sau in jurul funduletului. Pot fi cat bobul de orez ori chiar mai mari, iar unii pot fi alungiti ca o panglica. Tratamentele impotriva viermilor inelati nu sunt eficiente si impotriva celor lati, asa ca daca ii observi cere sfatul medicului veterinar.
Sanatatea voastra
Sanatoase si fericite, pisicutele nu prezinta nici un pericol pentru sanatatea ta sau a familiei tale. Totusi, sunt cateva lucruri simple pe care ar trebui sa le ai in minte si cateva reguli de igiena de baza care trebuie respectate. 1. Asigura-te ca speli vasele de mancare al pisicutei separat de ale tale, tine-o departe de locul unde prepari mancarea si nu o hrani cu carne cruda sau peste. 2. Pastreaza igiena laditei. Arunca-i resturile solide zilnic, schimba-i nisipul regulat si in fiecare saptamana spala vasul cu apa si sapun. Nu o lasa in locurile de joaca cu nisip ale copiilor, pe care le-ar putea confunda usor cu tavita ei. Daca gasesti excremente de pisica, ar trebui sa le ingropi, mai ales daca sunt si copii prin preajma. 3. Perie-o cu regularitate si urmeaza intocmai instructiunile medicului veterinar cand ia tratamente pentru viermi sau pentru altceva. Trateaza prompt orice boala. 4. In sfarsit, nu o lasa sa te linga pe fata. Urmand aceste sfaturi pisicuta ta va deveni cu siguranta o pisica frumoasa si sanatoasa, cu care tu si familia ta veti trai fericiti multi ani de acum incolo.
In caz de urgenta
Daca stii cum arata pisicuta ta atunci cand e sanatoasa, e relativ usor sa observi devreme orice problema. Simptomele caracteristice pe care le poti depista sunt somnolenta fara motiv, o stare vizibila de slabiciune si pierderea poftei de mancare. Trebuie sa le crezi intotdeauna – spre deosebire de copii, pisicutele nu se prefac ca sunt bolnave. Odata ce ai observat ceva, fii cu ochii pe ea. Daca vreun simptom dureaza mai mult de o zi sau doua, cere ajutor fara intarziere. Este de preferat sa mergi la medicul veterinar mai devreme decat prea tarziu. Si inca un lucru: nu incerca niciodata sa tratezi pisicuta cu medicamente care nu au fost prescrise de cineva competent. In caz de ranire grava Daca pisicuta ta a avut un accident, in primul rand este important sa-ti pastrezi calmul. Examineaza rana cu atentie. Daca a inghitit ceva otravitor, are rani, contuzii sau arsuri mari, trebuie s-o duci imediat la medicul veterinar.
Ingrijirea blanei pisicuteiO blanita sanatoasa – o pisicuta sanatoasa Daca vrei sa ai o pisicuta fericita, ofera-i multa atentie, o dieta sanatoasa si echilibrata (pliculetele Whiskas® Junior sunt perfecte) si periaza-i regulat blana. Pisicutele isi indeparteaza prin lins firele de blana care cad. Ca urmare, ghemurile de par care se pot forma in stomac si intestine le pot produce deranjamente stomacale sau constipatie. Iata de ce ar trebui sa incepi sa-i perii blanita cu atentie si in mod regulat de cand este foarte mica. Daca ai o pisicuta cu blana scurta, perie-o o data pe saptamana. Daca are blana lunga, va trebui sa fie periata zilnic, deoarece i se poate incurca cu usurinta. Perierea este benefica pentru cresterea si stralucirea parului iar blana ei va arata lucioasa si sanatoasa. Ca toate bunele obiceiuri, e bine sa incepi periatul regulat cat mai devreme si sa devina astfel o parte obisnuita din viata pisicutei. In curand ii va face placere si se va intinde sa fie rasfatata, devenind astfel un moment important in relatia voastra. Pe de alta parte, nu va fi incantata atunci cand ii faci baie. Pisicilor nu le place deloc apa dar, din fericire, baia este necesara doar atunci cand blana ii este incalcita cu ceva pe care nu il poate indeparta singura, cum ar fi ceva lipicios ca rasina, sau cand are purici. Pentru a-i mentine igiena, verifica-i blana regulat, uita-te daca are purici, capuse, pete rosii sau daca ii lipsesc smocuri in blana. Daca crezi ca exista vreo problema, oricare ar fi ea, nu ezita sa duci pisicuta la medicul veterinar. Cu blandete Pentru periaj, vei avea nevoie de un pieptene cu dinti rari si o perie moale. Pisicuta ta ar putea fi nelinistita atunci cand o periezi pentru prima data, asa ca las-o sa se joace cu pieptenele si peria pana se obisnuieste cu ele si nu mai e speriata. Stai un timp cu ea mangaind-o peste tot, mai ales pe burtica si in locurile unde ajunge mai greu pana ce se obisnuieste sa fie alintata astfel. E nevoie doar de putina rabdare. Odata ce si-a dat seama ca a fi periata e ca atunci cand e mangaiata, va incepe curand sa toarca. Cum sa-ti periezi pisicuta Odata ce pisicuta ta a acceptat pieptenele, foloseste-l pentru a indeparta tot parul cazut. Fii atenta mai ales cand o perii pe cap, apoi peri-o pe corp, pe coada si pe picioare. La sfarsit, reia periajul cu o perie moale pentru a indeparta toate firele cazute. In timp ce o perii, foloseste ocazia pentru a verifica starea blanii si a pielii. Uita-te dupa orice fel de excrescente, eczeme, rani sau alte semne de boala. Caut-o de purici sau de alti paraziti. Daca are blana incalcita, descalceste-i-o inainte sa o perii, dar retine ca un regim de hranire adecvat reduce probabilitatea sa i se incalceasca blana. Daca pisicuta ta s-a murdarit foarte tare, sterge-o cu o bucata de material curata, inmuiata in apa calda. Nu folosi niciodata sapun, pentru ca acesta ii irita pielea. Ochi curati Dupa ce ai pieptanat-o, verifica-i ochii si urechile. Daca ii curg ochii, curata bland zona oculara cu un betigas de bumbac umezit si caldut folosind un alt capat pentru fiecare ochi. Cere sfatul medicului veterinar daca are ochii rosii sau cantitatea de secretie este in exces. Urechi curate Daca urechile pisicutei tale nu sunt curate, curata-le cu un betigas de bumbac uscat. Nu curata mai adanc decat se poate vedea in ureche si nu introduce vreun corp solid deoarece urechea este foarte delicata. Daca are multa ceara inchisa la culoare in ureche, cere sfatul medicului veterinar deoarece aceasta ar putea indica prezenta parazitiilor in ureche. Dinti sanatosi Dintii pisicutei tale trebuie sa fie curati si fara depuneri, iar o gingie sanatoasa trebuie sa fie roz. Verifica gura pisicutei in mod regulat – dupa o vreme se va obisnui. E putin probabil sa aiba probleme cu dintii la o varsta asa de mica, dar daca o obisnuiesti cu aceast operatiune, ii va fi mult mai usor atunci cand va trebui sa-i cureti dintii sau sa-i administrezi vreun medicament. Gheare ingrijite Este important ca ghearele pisicutei tale sa fie in stare buna. Un suport special pentru zgariat ii va mentine ghearele scurte, dar cand va creste putin mai mare va trebui sa i le tai pentru ca sa-i fie ingrijite. Incepe sa te joci cu labutele ei inca de la o varsta frageda, pentru a se obisnui – astfel va fi mult mai cooperanta la varsta adulta. Daca nu stii sigur cum se taie ghearele sau esti nelinistit, roaga medicul veterinar sa-ti arate cum se procedeaza.
Linsul
Pisicutele se nasc cu instinctul de a linge si, chiar in primele zile dupa nastere, mama le va intari acest comportament, invatandu-le tot ceea ce au nevoie sa stie pentru a-si ingriji blanita. Urmand exemplul mamei, chiar si cele mai mici pisicute isi vor dedica o mare parte din timp ingrijirii blanitei. Limba lor aspra si dintisorii ascutiti actioneaza ca un pieptene indepartand blana incurcata si parazitii. Mai mult decat spalare Linsul nu tine doar de estetica. In timp ce isi curata blana, ele isi maseaza in acelasi timp pielea, stimuland circulatia sangelui. Linsul are si alte functii importante pentru pisicute. Este si un mod de a comunica, nu doar cu alte pisici dar si cu oamenii. Daca iti linge bland mana cu limbuta aspra, considera ca este un semn de afectiune din partea pisicutei tale. Fii atent la obiceiurile pisicutei tale. Daca se linge tot timpul sau dimpotriva, nu se linge deloc, e posibil sa aiba o problema. Poate ca ii este teama, este plicitisita, trista sau chiar bolnava. In acest caz este recomandat sa o duci la medicul veterinar pentru un control. Un spatiu sigur pentru pisicuta ta Daca pisicuta ta se plimba pe afara, ar trebui sa poarte mereu zgarda si un medalion cu numarul tau de telefon. Multe pisicute se pierd, fara a mai fi gasite, asadar e de la sine inteles ca trebuie sa-ti iei cat mai multe masuri de precautie. Daca e confuza sau speriata, se poate pierde cu usurinta, asa ca cel mai bine este s-o tii inauntru cand e furtuna sau in timpul focurilor de artificii. Daca s-a pierdut, caut-o in primul rand la vecini, apoi la clinicile veterinare, la organizatiile de protectie a animalelor sau la adaposturile pentru animale din zona in care locuiesti. Contacteaza si organizatiile de profil din zonele invecinate. Vei fi surprins sa afli cat de departe poate ajunge o pisicuta care s-a pierdut.
In siguranta in casa?
Sunt doua lucruri pe care trebuie sa le stii neaparat despre pisicuta ta. Ii place sa exploreze si poate intra in incurcaturi de cum ai intors spatele. Iata cateva sugestii pentru ca pisicuta sa fie in siguranta in locuinta ta. Cateva adevaruri despre casa si pericolul din bucatarie. Curiozitatea pisicutei e fara limite. Nu te amagi spunandu-ti: “Niciodata nu va gasi acel lucru”. Inainte sa o aduci acasa, matura bine prin casa si incuie orice lucru care poate fi periculos. Si, tine minte: nici un raft nu este suficient de inalt pentru pisicuta. Va gasi o cale sa ajunga acolo, intr-o buna zi. Casa este facuta pentru oameni, iar obiectele simple, obisnuite, cum sunt plita sau cablurile electrice, pot pune intr-un real pericol pisicuta pornita in explorare. Unele plante sunt otravitoare, deci intereseaza-te la medicul veterinar ce plante sunt periculoase pentru pisicuta ta. Obiectele ascutite, cum sunt foarfecele si cutitele, pot sa o raneasca. Bucataria este probabil cel mai periculos loc dintre toate. Cuptoarele, masinile de spalat trebuie tinute inchise. Pisicile adora sa se ascunda intr-un loc cald. De asemenea, pisicutele sunt atrase de mirosul apei cu detergent, iar focul si apa fierbinte pot fi la fel de periculoase. Acelasi lucru este valabil si pentru pungile de plastic si franghiile de rufe. Fereste-o de boli Pentru binele ei, n-ar trebui sa o lasi sa iasa din casa decat dupa doua saptamani de la vaccinare. Asa ca tine usile inchise si ai grija sa cunoasca toti aceasta regula. Nu uita de ferestre Ferestrele deschise, mai ales cele de la etaj, pot, de asemenea, sa le puna in premejdie. Un salt indraznet sau o aterizare nesigura pe pervazul ferestrei ar putea sfarsi cu o cazatura neplacuta pentru o pisicuta. Colocatari neprietenosi Copiilor le plac pisicutele, dar le pot face rau fara sa vrea, cu atat mai mult cu cat puiul de pisica are inca oasele mici si fragile. Asa ca fii vigilent cand pisicuta este in preajma copiilor sau a altor animale de companie. Cainii si pisicile pot fi gelosi pe noii veniti si pot chiar sa ii atace daca sunt lasati impreuna nesupravegheati. Fa-i treptat cunostinta cu ceilalti locatari ai casei iar nu peste multa vreme se vor obisnui impreuna.
Cand trebuie facuta sterilizarea?
Pe masura ce pisicuta creste si devine adulta, e recomandabil sa te gandesti la sterilizare. De timpuriu (5-6 luni), pisicile pot naste de trei ori pe an, pe toata durata vietii lor. Aceasta poate sa insemne un numar apreciabil de pui intr-un an, si poate nu toti isi vor gasi un camin. Asa ca sterilizarea este foarte importanta pentru a evita cresterea numarului pisicilor fara stapan. Motanii pot fi castrati, iar pisicile sterilizate. Ar fi bine ca sterilizarea pisicutelor sa fie facuta la varsta de 5-6 luni, fie ca au facut pui, fie ca nu. Operatia e una de rutina pentru medicul veterinar, iar pisicuta va trebui anesteziata, iar complicatiile sunt foarte rare. Dupa operatie ar putea fi predispusa la ingrasare asa ca asigura-te sa aiba o dieta echilibrata, cum este cea oferita de Whiskas. Exista si alte avantaje ale sterilizarii. Nevoia motanului de a hoinari si de a-si marca teritoriul va disparea, nu va mai simti nevoia sa colinde pe afara la fel de mult si nu va mai fi atat de dornic sa se bata cu alti motani. Iar aceasta scade, in mod evident, riscul ranirilor din cauza muscaturilor si zgarieturilor, si il protejeaza de unele din cele mai periculoase boli, inclusiv leucemia si SIDA felina, care se contracteaza prin sex sau prin ranile provocate de zgarieturi si muscaturi. De asemenea, sterilizarea reduce riscul tumorilor mamare si infectiilor uterine – la femele, si problemele tractului urinar – la masculi.
Toaleta
Daca este vreun moment in care pisicuta vrea sa fie lasata in pace, atunci este acela cand merge la toaleta. De fapt, nu va vrea sa fie nici macar privita. Iata de ce este important sa-i punem tavita intr-un loc linistit si sigur, unde poate ajunge cu usurinta. Desigur, la inceput va trebui sa fie invatata sa o foloseasca, asa ca de indata ce vezi ca vrea sa mearga la toaleta, pune-o in tavita. Continua astfel pana o va gasi singura, dupa miros si localizare, apoi las-o singura. Ca sa fii sigur ca se simte confortabil, foloseste Catsan, care absoarbe mirosul. Pastreaza curatenia Pisicutele sunt animale curate si le place sa aiba o tavita curata. De fapt, daca tavita lor nu e impecabila, s-ar putea foarte bine sa aleaga sa mearga in alta parte. Asa ca, pentru a evita accidentele, nu uita sa cureti tavita cel putin o data pe zi. Si, din motive de igiena evidente, tine cat mai departe de ea castroanele pentru hrana si apa. Se mai intampla accidente... O tavita murdara nu este singurul motiv pentru care pisicuta ta sa-si schimbe comportamentul la toaleta. Cauza poate fi uneori psihologica. Poate asteapta mai multa atentie din partea ta sau poate ca s-a schimbat “teritoriul” ei obisnuit. Drept rezultat, o pisicuta crescuta in casa se poate schimba pe neasteptate. Apropiata maturizare sexuala este o alta posibila problema, iar aceasta poate fi evitata prin sterilizarea la o varsta cat mai mica. Cu atatea cauze posibile, e bine chiar sa cercetezi problema impreuna cu medicul veterinar, pentru ca pisicuta ta sa isi reia obiceiurile. ...dar ele nu trebuie sa se repete Daca accidentul se intampla, din cine stie ce motiv, mirosul de urina ar putea-o indemna sa il repete in acelasi loc. Iata de ce este important sa cureti bine zona respectiva cu apa si sapun. Evita detergentii cu amoniac intrucat au un miros asemanator. Dupa ce totul a fost curatat bine, pisicuta ta ar trebui sa se comporte normal.
Cand sa o vaccinezi si de ce?
Ca stapan responsabil, trebuie sa fii constient de riscurile pentru sanatatea pisicutei tale. Multe boli ale pisicilor cum ar fi enterita felina, rinotraheita virala felina sau gripa felina sunt usor transmisibile si se pot dovedi foarte periculoase pentru pisicute. Din fericire exista totusi vaccinuri foarte eficiente impotriva tuturor acestor boli. Primele injectii i se fac de obicei la noua saptamani, urmate de un al doilea set, la 12 saptamani. Dureaza pana la doua saptamani dupa vaccinare pana ce imunitatea ei devine completa, asa ca in acest timp va trebui sa o tii in casa. Si nu uita: de acum inainte va trebui repete vaccinurile in fiecare an. Pastreaza carnetul de vaccinari intr-un loc sigur. Vei avea nevoie de dovada vaccinarilor daca vei vrea sa calatoresti cu pisica ta, sau daca vei dori sa o lasi intr-un adapost pentru pisici pe perioada vacantelor tale. Vaccinarea impotriva turbarii este absolut necesara iar alte vaccinuri disponibile le includ pe cele impotriva virusului leucemiei feline si chlamydiei feline. Cere sfatul medicului veterinar daca ai nevoie de mai multe informatii.
Medicul veterinar
Inregistrarea la un medic veterinar trebuie facuta din momentul in care ai primit pisicuta. Nu astepta sa apara vreo urgenta. Pastreaza numarul de telefon al veterinarului intr-un loc unde il vei gasi usor atunci cand vei avea nevoie de el. Pregateste-te Prima ta intalnire cu medicul veterinar iti va oferi informatii de prima importanta despre cum sa ai gija de ea pentru a o mentine sanatoasa si fericita si despre riscurile de care ar trebui sa tii seama. Hranirea in exces, de exemplu, poate genera probleme serioase, cum sunt obezitatea sau o crestere rapida. Afla care ar trebui sa fie portia de mancare pentru pisicuta ta si mareste-o pe masura ce creste. Dieta ei ar trebui sa fie echilibrata nutritional, usor digerabila si special formulata pentru varsta ei. Hrana de calitate proasta ii poate incetini cresterea, determina o slaba dezvoltare a muschilor si oaselor si ii scade rezistenta la boli. Pe de alta parte, hranirea neadecvata (cu resturi de la masa sau produse de calitate indoielnica) poate sa dauneze pe termen lung. Depinde de tine Rolul medicului veterinar este important dar sanatatea pisicutei tale depinde de intelegerea si atentia ta in fiecare zi. Depinde de tine sa incepi sa-i verifici gura si dintii cat mai devreme posibil. Iti va fi mult mai usor cand va trebui sa incepi sa-i cureti dintii. Este important mai ales sa-i verifici dintii din fata si incisivii, care sunt primii expusi la depunerile de tartru. Nu astepta sa se formeze un strat gros de tartru pana a lua masuri, deoarece deja va fi tarziu si dintii ei vor avea de suferit. Daca observi gingia rosie, umflata, du-o imediat la medicul veterinar; oricum, ar trebui sa ii verifici dintii macar o data pe an, preferabil odata cu vaccinarea. Perierea si deparazitarea regulata sunt importante, dar este, de asemenea, absolut necesar sa o duci la control periodic si sa te asiguri ca vaccinurile ii sunt administrate la perioada de timp recomandata de medicul veterinar. In acest fel o feresti de riscuri, mai ales daca intra in contact cu alte animale.
cum sa faci un pisoi sa nu fie agresiv si sa te iubeasca
Este un avantaj pentru pisicuta ta sa invete sa vina atunci cand o chemi, deoarece ii stimuleaza instinctul de a invata, iar legatura dintre voi se imbunatateste simtitor. Daca pisicuta a crescut in afara casei, va fi de ajuns sa o strigi pe nume, si cat ai clipi va aparea la picioarele tale, torcand. In cazul in care pisicuta se pierde, capacitatea de a putea recunoaste si raspunde la propriul nume poate face diferenta.
In primul rand, o vei invata propriul nume repetandu-l in timp ce te joci cu ea sau atunci cand o mangai. Foloseste numele pisicutei tale des si mai ales atunci cand se intampla ceva pozitiv. Cu o recompensa in mana, strig-o pe nume si rasplateste-o in momentul in care iti va acorda atentie totala. Gustarile delicioase folosite ca rasplata functioneaza de minune!
Dupa ce pisicuta isi cunoaste numele, esti gata sa o inveti cum sa vina la tine atunci cand este chemata. Unul dintre cele mai bune momente pentru a o invata aceasta comanda este ora mesei. Asigura-te ca pisicuta este pe aproape si te poate vedea atunci cand ii pregatesti hrana. De indata ce masa este gata, cheam-o pe nume, si foloseste apoi cuvantul “Vino!” pe un ton entuziast. In momentul in care pisicuta vine la tine, recompenseaz-o cu mancarea ei preferata. Fa aceasta in mod constant, la fiecare masa, pana cand face legatura intre a fi chemata si mancarea ce i se ofera, si apoi poti trece la urmatorul pas.
Cu cateva minute inainte de ora mesei, pisicuta ta va astepta ceva de mancare. In loc sa folosesti masa ca recompensa, foloseste de data aceasta cativa biscuiti pentru a o atrage in diferite locuri din casa. Cheam-o din nou, si cand aceasta isi face aparitia, laud-o si ofera-i gustarile ei preferate. Poti incerca acest exercitiu in momente diferite ale zilei, laudand-o mereu si recompensandu-i faptele pe care vrei sa i le incurajezi. Poti chiar sa transformi acest joc intr-unul de tipul “de-a v-ati ascunselea”, iar pisicuta ta se va distra de minune invatand sa te caute.
Pisicile de orice varsta pot fi “dresate” sa vina atunci cand sunt chemate, dar puii sunt intotdeauna cei mai buni elevi cand vine vorba de invatarea de comenzi.
Fara muscaturi!
Pentru pisicute este normal sa muste in joaca fara sa realizeze cat de ascutiti le sunt dintii, si cat de rau poate durea o muscatura atat de mica.
Daca pisicuta te musca de mana in timp ce va jucati, opreste-te. Nu iti retrage mana printr-o miscare brusca – pisicuta va vedea asta ca facand parte din joc, iar mana ta ca pe o prada in miscare. Evita jocurile unde mana ta este vazuta ca “prada” - foloseste mingi si jucarii, astfel incat pisicuta sa invete intr-un mod sigur cum sa-si redirectioneze instinctele naturale.
Toate animalele de companie raspund mult mai bine la tehnicile de dresaj pozitive decat la cele negative, iar acest lucru este valabil in special la pisici.
Incearca sa nu agresezi fizic pisica, oricare ar fi motivul – va vrea in mod instinctiv sa fuga de tine si tot ce va invata este sa se teama de oameni.
Pisicuta ta poate sa muste si daca este atinsa intr-un loc sensibil. In cazul in care in mod normal are un comportament linistit, dar din senin incepe sa muste, trebuie sa consulti un medic veterinar pentru a te asigura ca aceste schimbari bruste de comportament nu sunt cauzate de probleme de sanatate ascunse.
In primul rand, o vei invata propriul nume repetandu-l in timp ce te joci cu ea sau atunci cand o mangai. Foloseste numele pisicutei tale des si mai ales atunci cand se intampla ceva pozitiv. Cu o recompensa in mana, strig-o pe nume si rasplateste-o in momentul in care iti va acorda atentie totala. Gustarile delicioase folosite ca rasplata functioneaza de minune!
Dupa ce pisicuta isi cunoaste numele, esti gata sa o inveti cum sa vina la tine atunci cand este chemata. Unul dintre cele mai bune momente pentru a o invata aceasta comanda este ora mesei. Asigura-te ca pisicuta este pe aproape si te poate vedea atunci cand ii pregatesti hrana. De indata ce masa este gata, cheam-o pe nume, si foloseste apoi cuvantul “Vino!” pe un ton entuziast. In momentul in care pisicuta vine la tine, recompenseaz-o cu mancarea ei preferata. Fa aceasta in mod constant, la fiecare masa, pana cand face legatura intre a fi chemata si mancarea ce i se ofera, si apoi poti trece la urmatorul pas.
Cu cateva minute inainte de ora mesei, pisicuta ta va astepta ceva de mancare. In loc sa folosesti masa ca recompensa, foloseste de data aceasta cativa biscuiti pentru a o atrage in diferite locuri din casa. Cheam-o din nou, si cand aceasta isi face aparitia, laud-o si ofera-i gustarile ei preferate. Poti incerca acest exercitiu in momente diferite ale zilei, laudand-o mereu si recompensandu-i faptele pe care vrei sa i le incurajezi. Poti chiar sa transformi acest joc intr-unul de tipul “de-a v-ati ascunselea”, iar pisicuta ta se va distra de minune invatand sa te caute.
Pisicile de orice varsta pot fi “dresate” sa vina atunci cand sunt chemate, dar puii sunt intotdeauna cei mai buni elevi cand vine vorba de invatarea de comenzi.
Fara muscaturi!
Pentru pisicute este normal sa muste in joaca fara sa realizeze cat de ascutiti le sunt dintii, si cat de rau poate durea o muscatura atat de mica.
Daca pisicuta te musca de mana in timp ce va jucati, opreste-te. Nu iti retrage mana printr-o miscare brusca – pisicuta va vedea asta ca facand parte din joc, iar mana ta ca pe o prada in miscare. Evita jocurile unde mana ta este vazuta ca “prada” - foloseste mingi si jucarii, astfel incat pisicuta sa invete intr-un mod sigur cum sa-si redirectioneze instinctele naturale.
Toate animalele de companie raspund mult mai bine la tehnicile de dresaj pozitive decat la cele negative, iar acest lucru este valabil in special la pisici.
Incearca sa nu agresezi fizic pisica, oricare ar fi motivul – va vrea in mod instinctiv sa fuga de tine si tot ce va invata este sa se teama de oameni.
Pisicuta ta poate sa muste si daca este atinsa intr-un loc sensibil. In cazul in care in mod normal are un comportament linistit, dar din senin incepe sa muste, trebuie sa consulti un medic veterinar pentru a te asigura ca aceste schimbari bruste de comportament nu sunt cauzate de probleme de sanatate ascunse.
Ce ar trebui sa stii despre perioada de naparlire la pisici
Naparlirea este un proces normal in viata pisicutei tale. In general, o data cu schimbarea temperaturii, animalele isi reinnoiesc blana, pentru a o mentine in forma si a-si regla mai bine temperatura corpului in functie de sezon. De obicei, pisicile isi schimba blana de doua ori pe an: primavara – cand pierd “haina” groasa de iarna, si toamna – cand se pregateste noua blana pentru a se proteja de frig.Oricum, daca este vorba despre o pisica domestica, obisnuita cu aerul conditionat vara si cu caldura artificiala iarna, sistemul de naparlire primavara – toamna se deregleaza destul de mult, intrucat aceasta naparlire poate deveni o stare constanta. Pisicile naparlesc pentru a scapa de parul deteriorat sau mort de pe corp. Acesta poate provoca iritatii ale pielii si de aceea trebuie indepartat, fie de stapanul piscutei, fie prin procesul de schimbare al parului.Naparlirea este in general considerata un semn de sanatate la pisici, deoarece pisicile bolnave nu naparlesc. In pincipal, procesul depinde de timpul pe care pisica ta il petrece afara, sau de cat de mult timp sta in casa. Naparlirea este in mare parte influentata de lumina naturala, sau mai bine zis de cat de mult este expusa pisica la lumina soarelui intr-o zi. In plus, procesul variaza foarte mult de la o rasa la alta si de la un mod de ingrijire la altul – tinand cont de cate bai se fac, de cate ori este periat si de cat de activ este animalul.Pisicile de casa naparlesc aproape tot timpul. Cantitatea de par care este indepartata este mai mica decat la pisicile crescute afara, atat din cauza luminii artificiale, cat si din cauza controlului temperaturii in casa unde acestea traiesc.Pisicile crescute afara isi schimba blana primavara si toamna, cand zilele sunt mai lungi iar soarele lumineaza mai mult timp. Vei observa insa ca in anotimpul rece, pisicile crescute afara nu naparlesc foarte mult, deoarece organismul lor va incerca sa retina cat mai mult blana pentru a le protejata mai mult timp de temperaturile mici.
Cum sa treci cu bine peste perioada de naparlire
Naparlirea la pisici poate fi controlata prin periatul si pieptatul blanii in mod frecvent. Periatul zilnic si pieptanatul blanii inlatura parul deteriorat si mort, ajutand pisica sa-si mentina pielea si blana sanatoasa. Pisicile cu parul ingrijit si periat des tind sa naparleasca mai putin. Periatul pisicii trebuie facut usor, in perioade scurte, intr-o atmosfera pozitiva si trebuie oprit la protestele pisicii.Folosirea recompenselor poate face ca sedintele de periat sa fie placute, iar pisicii sa-i placa aceasta activitate. Cu cat o faci sa-i placa mai mult, cu atat mai dese si mai lungi pot fi sedintele de periat.Piepatanatul pisicii se va face delicat, in directia in care creste parul, pentru a aranja blana si a descurca parul incalcit.Daca blana prezinta zone care nu pot fi pieptanate din cauza buclelor si a parului incurcat, va trebui sa folosesti o foarfeca pentru a tunde acea zona. Pisicile cu parul lung vor fi pieptanate intai cu un pieptane cu dinti mai rari, apoi cu unul cu dintii mai desi. Pentru a evita ranirea pisicii, daca blana acesteia este foarte incurcata sau deteriorata, se recomanda consultarea unui medic veterinar. Indiferent daca pisica este una de rasa pura sau nu, cheia unui periat sau pieptanat eficient sta in lungimea parului si tipul de blana al felinei. O pisica cu firele de par foarte scurte, cum sunt pisicile siameze sau cele burmeze, are nevoie de foarte putin periat. La rasele cu parul des si scurt, precum pisica Americana cu parul scurt sau pisica Scottish Fold, este nevoie de o sedinta de periaj pe luna. Pisicile cu parul semi-lung trebuie sa fie pieptanate si spalate mai des, iar cele cu parul lung, de exemplu pisicile Persane, trebuie pieptanate si curatate o data la doua zile si spalate o data sau chiar de 2 ori pe saptamana.
Periatul si pieptanatul au foarte multe beneficii:
Cu cat iti perii mai des pisica si indepartezi mai mult par mort, cu atat aceasta va naparli mai putin
vei reduce riscul aparitiei nodurilor in par, mai ales in cazul pisicilor cu parul lung
vei mentine blana pisicii mai fina, fara nodurile si parul incurcat care se formeaza periodic
este un foarte bun mod de interactiune cu pisica ta, fiind o activitate prin care petreceti mai mult timp impreuna
iti permite sa urmaresti mai atent evolutia blanii si pielii pisicii tale, pentru a putea preveni eventuale iritatii sau contaminari cu diversi paraziti
Alte criterii pe care trebuie sa le urmaresti in incercarea de a face fata naparlirii este sa mentii sanatatea pisicii tale si sa-i asiguri hrana potrivita; nu uita ca are nevoi nutritionale complete pentru a se metine in forma atat la interior, cat si exterior. Exista de asemenea pe piata produse care pot fi administrate pisicii pentru a reduce din efectul naparlirii zilnice. Aceste produse se gasesc sub forma de vitamine ce contin uleiuri de peste si sunt disponibile atat la cabinetele veterinare, cat si la magazinele specializate si iti pot fi de mare ajutor. Ele contin acizi grasi Omega-3, care intaresc firele de par. De asemenea, exista diverse spray-uri care preintampina si reduc efectele naparlirii.
Daca totusi naparlirea este una consistenta si are loc pe tot parcursul unui an, atunci este posibil ca pisica sa aiba o sensibilitate la mancare sau o alergie la praf sau substante aflate in zona in care traieste. In cazurile in care parul cade excesiv, iar pisica se imbolnaveste foarte des din cauza ghemotoacelor de par care li se formeaza in stomac prin ingerare , unii veterinari recomanda ca pisica sa fie tunsa la baza pielii de 3 – 4 ori pe an. Insa in ambele cazuri ar trebui sa consulti un medic veterinar inainte de orice, pentru a putea determina cauzele naparlirii.
Cum sa treci cu bine peste perioada de naparlire
Naparlirea la pisici poate fi controlata prin periatul si pieptatul blanii in mod frecvent. Periatul zilnic si pieptanatul blanii inlatura parul deteriorat si mort, ajutand pisica sa-si mentina pielea si blana sanatoasa. Pisicile cu parul ingrijit si periat des tind sa naparleasca mai putin. Periatul pisicii trebuie facut usor, in perioade scurte, intr-o atmosfera pozitiva si trebuie oprit la protestele pisicii.Folosirea recompenselor poate face ca sedintele de periat sa fie placute, iar pisicii sa-i placa aceasta activitate. Cu cat o faci sa-i placa mai mult, cu atat mai dese si mai lungi pot fi sedintele de periat.Piepatanatul pisicii se va face delicat, in directia in care creste parul, pentru a aranja blana si a descurca parul incalcit.Daca blana prezinta zone care nu pot fi pieptanate din cauza buclelor si a parului incurcat, va trebui sa folosesti o foarfeca pentru a tunde acea zona. Pisicile cu parul lung vor fi pieptanate intai cu un pieptane cu dinti mai rari, apoi cu unul cu dintii mai desi. Pentru a evita ranirea pisicii, daca blana acesteia este foarte incurcata sau deteriorata, se recomanda consultarea unui medic veterinar. Indiferent daca pisica este una de rasa pura sau nu, cheia unui periat sau pieptanat eficient sta in lungimea parului si tipul de blana al felinei. O pisica cu firele de par foarte scurte, cum sunt pisicile siameze sau cele burmeze, are nevoie de foarte putin periat. La rasele cu parul des si scurt, precum pisica Americana cu parul scurt sau pisica Scottish Fold, este nevoie de o sedinta de periaj pe luna. Pisicile cu parul semi-lung trebuie sa fie pieptanate si spalate mai des, iar cele cu parul lung, de exemplu pisicile Persane, trebuie pieptanate si curatate o data la doua zile si spalate o data sau chiar de 2 ori pe saptamana.
Periatul si pieptanatul au foarte multe beneficii:
Cu cat iti perii mai des pisica si indepartezi mai mult par mort, cu atat aceasta va naparli mai putin
vei reduce riscul aparitiei nodurilor in par, mai ales in cazul pisicilor cu parul lung
vei mentine blana pisicii mai fina, fara nodurile si parul incurcat care se formeaza periodic
este un foarte bun mod de interactiune cu pisica ta, fiind o activitate prin care petreceti mai mult timp impreuna
iti permite sa urmaresti mai atent evolutia blanii si pielii pisicii tale, pentru a putea preveni eventuale iritatii sau contaminari cu diversi paraziti
Alte criterii pe care trebuie sa le urmaresti in incercarea de a face fata naparlirii este sa mentii sanatatea pisicii tale si sa-i asiguri hrana potrivita; nu uita ca are nevoi nutritionale complete pentru a se metine in forma atat la interior, cat si exterior. Exista de asemenea pe piata produse care pot fi administrate pisicii pentru a reduce din efectul naparlirii zilnice. Aceste produse se gasesc sub forma de vitamine ce contin uleiuri de peste si sunt disponibile atat la cabinetele veterinare, cat si la magazinele specializate si iti pot fi de mare ajutor. Ele contin acizi grasi Omega-3, care intaresc firele de par. De asemenea, exista diverse spray-uri care preintampina si reduc efectele naparlirii.
Daca totusi naparlirea este una consistenta si are loc pe tot parcursul unui an, atunci este posibil ca pisica sa aiba o sensibilitate la mancare sau o alergie la praf sau substante aflate in zona in care traieste. In cazurile in care parul cade excesiv, iar pisica se imbolnaveste foarte des din cauza ghemotoacelor de par care li se formeaza in stomac prin ingerare , unii veterinari recomanda ca pisica sa fie tunsa la baza pielii de 3 – 4 ori pe an. Insa in ambele cazuri ar trebui sa consulti un medic veterinar inainte de orice, pentru a putea determina cauzele naparlirii.
notiuni minime despre gestatia pisicii
Daca ai impresia ca pisica ta este gestanta, cere sfatul veterinarului. In perioada de gestatie, pisica va avea nevoie de mai multa mancare, inclusiv mancare speciala, pentru a permite dezvoltarea puilor ce urmeaza a se naste. In plus, spre deosebire de majoritatea animalelor gestante, care se ingrasa cel mai mult in ultima faza a sarcinii, pisica gestanta incepe sa manance mai mult aproape imediat dupa imperechere. Treptat, sporeste cantitatea de mancare consumata si in ultimele doua saptamani din cele noua luni de gestatie, este posibil sa manance de doua ori mai mult decat portia normala de mancare. Pisica ta planifica si stocheaza practic calorii suplimentare in corp pentru a le utiliza mai tarziu in perioadele de gestatie si alaptare, cand ii poate fi mai greu sa manance suficient pentru a-si satisface necesitatile. Pe intreaga perioada de gestatie si alaptare, da-i pisicii cantitatea de mancare de care are nevoie pentru a-si satisface apetitul. Ideal, mancarea ar trebui sa constea intr-o dieta cu o concentratie speciala – capacitatea stomacului ei este limitata atunci cand abdomenul este plin de pui. Dieta trebuie sa fie concentrata pentru ca pisica sa poata manca suficient pentru a-si satisface necesitatile. Mai ales pe perioada de alaptare, trebuie sa aiba mancare la dispozitie si pe timpul noptii. Necesitatile calorice ale pisicii care alapteaza depind de numarul de pui pe care ii creste si varsta acestora. Acesti factori influenteaza cantitatea de lapte pe care il produce. Pana la varsta de cinci sau sase saptamani, consumul de hrana combinata al pisicii si puilor sai poate fi de trei ori mai mare decat al unei pisici adulte obisnuite. Continua sa-i oferi aceasta cantitate sporita de hrana pana cand puii sunt intarcati, apoi reduceti treptat consumul pana la cantitatea normala pentru o pisica. Starea generala si sanatatea mamei reprezinta cel mai bun ghid pentru a afla daca primeste cantitati suficiente. Cautati semne ale scaderii sau cresterii in greutate si reglati-i mesele in mod corespunzator. De obicei, puii incep sa consume mancare solida la varsta de aproximativ patru saptamani, desi nu trebuie intarcate complet inainte de varsta de aproximativ opt saptamani.
aducerea unui pisoi acasa
Pentru o pisica poate fi stresant sa-si schimbe locuinta. Poti facilita aceasta tranzitie creand o continuitate. Informeaza-te cu privire la obiceiurile ei alimentare de la stapanul anterior; ce tip de mancare consuma, in ce cantitati si cand. Nu te grabi sa schimbi dieta pisicutei; daca vrei sa faci schimbari, asteapta pana se instaleaza si apoi schimba treptat mancarea pe parcursul a trei sau patru zile.Atunci cand pisicuta ajunge in noua ei casa, ar putea manifesta semne de deranjament la stomac sau diaree; tocmai si-a parasit mama si a fost adusa intr-un mediu nou si ciudat. Daca are diaree care persista mai mult de 24 de ore sau se agraveaza, consulta medicul veterinar. Ofera-i pisicutei propriile boluri pentru mancare si apa. Asigura-te ca acestea sunt curatate in mod regulat si tinute separat de vasele familiei. Ai grija sa fie mereu disponibila apa proaspata. Atunci cand pisica este intarcata pentru prima data de la mama ei, va avea nevoie de patru chiar cinci mese pe zi; las-o sa manance cat vrea. La varsta de opt sau noua luni, numarul de mese poate fi redus la doua pe zi, desi mai multe mese mici pe zi sunt mai potrivite cu obiceiurile alimentare naturale ale pisicii. Pisicile cresc foarte repede. Pofta si nevoia lor de mancare cresc de asemenea rapid. Mareste cantitatea de mancare oferita pisicii in mod corespunzator. O regula de bun-simt este urmatoarea: lasa-i mancarea afara intre 20 si 30 de minute si apoi arunca portia neconsumata. Vei observa ca motanii mananca mai mult si cresc mai repede decat pisicile. De asemenea, motanii tind sa aiba o greutate mai mare ca adulti.
cresterea pisoilor mici
Cresterea este un proces in timpul caruia se consuma multa energie. O pisica tanara are nevoie de pana la patru ori mai multe calorii pe kilogram de greutate corporala decat o pisica adulta. Pe de alta parte, stomacul pisicutei este mult mai mic decat acela al unei pisici adulte, la inceput, nu mult mai mare decat unghia de la degetul mare al unui om, deci mancarea ei trebuie sa fie mai bogata in calorii si substante nutritive. Pentru a te asigura ca pisica ta primeste suficienta mancare, las-o sa manance cat de mult vrea. Ca intotdeauna, ar trebui sa-i oferi multa apa proaspata. Pisicutelor trebuie sa li se ofere o dieta echilibrata. Ele au nevoie de mai multe proteine decat pisicile adulte iar acele proteine trebuie sa contina toti aminoacizii necesari pentru crestere. De asemenea, mai au nevoie si de anumite vitamine si minerale (in cantitatile si proportiile corespunzatoare) pentru oase si dinti sanatosi. O hrana pentru pisici preparata in comert va satisface toate necesitatile nutritionale complexe ale pisicutei. Vorbeste cu medicul veterinar sau crescatorul despre alegerea unui produs de calitate superioara. La varsta de opt sau noua luni, pisicutei tale ii pot fi prezentate treptat (pe parcursul a trei sau patru zile) produse nutritive create pentru pisici adulte. Majoritatea pisicilor ajung la greutatea adulta inainte de prima aniversare, desi in cazul motanilor procesul este putin mai lung decat in cazul pisicilor.Pana la varsta de un an, pisica ta ar trebui sa consume hrana pentru adulti. In aceasta faza, poti de asemenea sa reduci numarul de mese la doua pe zi. Totusi, nu uita ca multe mese mici pe parcursul zilei corespund obiceiurilor alimentare naturale ale pisicilor.
pisoii fara mama
Hranirea pisicutelor orfane reprezinta o provocare. Pisicutele fara mama au doua cerinte vitale:
Un mediu potrivit
Hrana corespunzatoare
Pisicutele au nevoie de un mediu cald. In primele saptamani, are fi ideal ca un incubator sa controleze temperatura, dar o lampa de incalzire sau o sticla cu apa fierbinte infasurata in paturi poate fi suficienta. In primele trei saptamani de viata, pisicutele trebuie incurajate sa mearga la toaleta. Poti simula stimularea de catre mama a zonei ano-genitale frecand delicat cu o carpa moale si umeda din bumbac (asemanatoare limbii ei) zonele anala, genitala si peretele abdominal. Pisicutele cu o varsta mai mica de o saptamana trebuie hranite de sase ori pe zi sau o data la patru ore, ziua si noaptea. Laptele mamei lor este mai bogat in calorii, proteine si lactoza decat laptele de vaca si capra. Acesta este motivul pentru care nu poti hrani pisicutele orfane cu lapte normal. Ar trebui sa iei inlocuitori de lapte preparati in comert special pentru pisicute, de la un crescator sau de la medicul veterinar. Hraneste pisica usor, cu o seringa mica. Asigura-te ca pregatesti inlocuitorul de lapte proaspat pentru fiecare masa si il incalzesti pana la aproximativ 38ºC (temperatura corpului).La varsta de aproximativ trei saptamani, pisicutele incep sa exploreze mediul in care traiesc din ce in ce mai mult. Acum ar trebui sa poata sorbi inlocuitorul de lapte dintr-un vas si chiar ciuguli mancare solida. Dati-le pisicutelor cata mancare vor; rareori mananca prea mult la aceasta varsta. Foloseste produse alimentare pentru pisici foarte gustoase, bogate in calorii si substante nutritive. La varsta de aproximativ opt saptamani, procesul de intarcare a pisicutele este finalizat.
Un mediu potrivit
Hrana corespunzatoare
Pisicutele au nevoie de un mediu cald. In primele saptamani, are fi ideal ca un incubator sa controleze temperatura, dar o lampa de incalzire sau o sticla cu apa fierbinte infasurata in paturi poate fi suficienta. In primele trei saptamani de viata, pisicutele trebuie incurajate sa mearga la toaleta. Poti simula stimularea de catre mama a zonei ano-genitale frecand delicat cu o carpa moale si umeda din bumbac (asemanatoare limbii ei) zonele anala, genitala si peretele abdominal. Pisicutele cu o varsta mai mica de o saptamana trebuie hranite de sase ori pe zi sau o data la patru ore, ziua si noaptea. Laptele mamei lor este mai bogat in calorii, proteine si lactoza decat laptele de vaca si capra. Acesta este motivul pentru care nu poti hrani pisicutele orfane cu lapte normal. Ar trebui sa iei inlocuitori de lapte preparati in comert special pentru pisicute, de la un crescator sau de la medicul veterinar. Hraneste pisica usor, cu o seringa mica. Asigura-te ca pregatesti inlocuitorul de lapte proaspat pentru fiecare masa si il incalzesti pana la aproximativ 38ºC (temperatura corpului).La varsta de aproximativ trei saptamani, pisicutele incep sa exploreze mediul in care traiesc din ce in ce mai mult. Acum ar trebui sa poata sorbi inlocuitorul de lapte dintr-un vas si chiar ciuguli mancare solida. Dati-le pisicutelor cata mancare vor; rareori mananca prea mult la aceasta varsta. Foloseste produse alimentare pentru pisici foarte gustoase, bogate in calorii si substante nutritive. La varsta de aproximativ opt saptamani, procesul de intarcare a pisicutele este finalizat.
Intarcarea
In primele saptamani din viata, pisicutele sunt complet dependente de laptele mamei lor si nu au nevoie de alta hrana. Ocazional, laptele mamei nu este potrivit. In acest caz, hraneste pisicuta cu un inlocuitor de lapte creat special (disponibil la veterinar), la intervale scurte in timpul zilei si noptii. Nu folosi lapte de vaca sau de capra; ambele au caracteristici nutritionale foarte diferite de cele ale laptelui de pisica si nu trebuie oferite pisicutelor. De la varsta de aproximativ trei–patru luni, pisicutele devin din ce in ce mai interesate de mediul in care traiesc. Acesta include mancarea solida a mamei lor. Atunci cand le dai pentru prima data mancare solida, asigura-te ca ai taiat-o marunt sau inmoai-o, daca este uscata si serveste-o pe o farfurie intinsa. Desigur, cel mai bine este sa folosesti hrana creata special pentru pisicute. Treptat vor manca din ce in ce mai multa mancare solida pana cand sunt complet intarcate, la varsta de aproximativ opt saptamani
inainte de intarcarea pisoilor
Pui de pisica
Inainte de intarcare, pisicuta ta este dependenta de laptele mamei ei. O data intarcata, pisicuta este complet dependenta de tine. O dieta echilibrata din punct de vedere nutritiv este esentiala pentru cresterea si dezvoltarea sanatoasa a tinerei pisici. Asigura-te ca mancarea ei contine o gama completa de proteine, grasimi, vitamine si minerale in proportiile necesare pentru crestere.
Inainte de intarcare, pisicuta ta este dependenta de laptele mamei ei. O data intarcata, pisicuta este complet dependenta de tine. O dieta echilibrata din punct de vedere nutritiv este esentiala pentru cresterea si dezvoltarea sanatoasa a tinerei pisici. Asigura-te ca mancarea ei contine o gama completa de proteine, grasimi, vitamine si minerale in proportiile necesare pentru crestere.
joi, 14 ianuarie 2010
O PIELE SI O BLANA FRUMOASA LA PISICA
Aspectul blanii unei pisici este, de multe ori, principalul indiciu in depistarea unei afectiuni, fie ea de natura alergica, fie bacteriana, fungica, parazitara ori chiar hormonala.
Pielea este cel mai mare organ al corpului, actionand ca un scut impotriva fluctuatiilor de temperatura si a infectiilor. Starea pielii si a parului pisicii pot constitui, asadar, o oglinda a starii de sanatate a animalului: o blana murdara, mata, o piele solzoasa, un miros respingator al acestora sunt serioase motive de alerta pentru stapanul animalului.
Cauzele unei proaste stari a pielii si a parului pisicii pot fi multiple si, adesea, foarte dificil de identificat.
Un rol foarte important in pastrarea sanatatii si calitatii blanii il are chiar hrana pe care o oferim pisicii. Daca animalul prezinta caderi masive de par in afara celor doua perioade din an cand se produce naparlirea, este cazul sa ne punem serioase intrebari cu privire la calitatea hranei oferite. Atentie, facand economie la tipul de mancare achizitionat, vom cheltui inzecit pentru consultatii medicale, vitaminizari si insasi calitatea vietii animalului va avea mult de suferit! Pe piata se gasesc in prezent cateva firme de foarte buna calitate, care ofera formule de hrana special dedicate nevoilor pielii si parului si care se pot dovedi foarte eficiente in perioadele de naparlire, de tratare a afectiunilor dermatologice ori de recuperare.
Pisicile pot pierde foarte mult par si din cauza stresului. Astfel, se poate foarte usor constata ca o simpla vizita la veterinar va face ca o parte importanta din roba protejatei sa se transfere pe hainele noastre, cu toate ca, in aceeasi perioada dar in conditii de trai normale (in mediul in care ea vietuieste) acest lucru sa fie insesizabil. Cum in aceste situatii una dintre reactiile pisicii poate fi linsul excesiv, nervos, exista si un risc ridicat al formarii tricobezoarelor, gheme de par care, in unele cazuri, pot produce grave obstructii intestinale.
Caderea parului poate fi, de asemenea, rezultatul unei boli fundamentale, caz in care afectiunea ar trebui sa fie, insa, destul de avansata si starea generala mult inrautatita. In aceasta situatie aspectul blanii este unul mat, zburlit, fiind evident faptul ca pisica, un animal foarte preocupat de curatenie, de altfel, isi neglijeaza toaletarea.
Dezechilibrul hormonal poate, de asemenea, sa duca la o cadere excesiva a parului. Femelele pierd, uneori, cantitati importante de par imediat dupa fatare, nu e nimic anormal si, cu o buna ingrijire si vitaminizare, se vor recupera rapid. In cazurile in care se observa ca pierderea parului afecteaza ambele parti ale corpului in mod simetric, aproape sigur cauza este o dereglare endocrina.
Cand sistemul imunitar al animalului este compromis de alergii, boala sau stres, pielea poate fi afectata prin aparitia infectiilor bacteriene. Foarte des intalnita este asa-numita acnee a cozii motanului, boala cauzata de o hiperactivitate a glandelor sebacee si prezenta, in special, la exemplarele nesterilizate.
Expunerea indelungata la soare cauzeaza nu numai arsuri dureroase, dar creste, de asemenea, riscul aparitiei cancerului de piele, mai ales la varfurile urechilor. Pisicile albe, carora le lipseste pigmentul inchis de melanina din piele si cele bicolore, pe portiunile albe, ca si pisicile cu blana rara sunt cele mai predispuse.
Nu in ultimul rand, determinant in aspectul robei pisicii noastre este rolul pe care ni-l asumam in ingrijirea ei. Mentalitatea gresita conform careia nu e necesar sa ne implicam in toaletarea ei, caci pisica se spala singura ii face pe multi proprietari sa neglijeze acest detaliu deosebit de important. Atentie, insa, la samponul folosit: in magazinele specializate exista sampoane delicate, special concepute in acest scop. Frecventa imbaierilor, ca si a perierilor necesare, depinde in primul rand de lungimea parului animalului, dar si de gradul de murdarire al acesteia, in functie de mediul in care ea traieste (exclusiv in interior sau si in exterior). Astfel, daca in cazul unei pisici cu parul scurt, fara acces in exteriorul locuintei, doua imbaieri pe an, in perioadele de naparlire intensa, ca si un periere saptamanal cu manusa cu peri de cauciuc pot fi de ajuns, in cazul unora dintre Persane o blana foarte lunga, cu o textura fina si deasa, poate necesita imbaiere saptamanala si cel putin doua periaje zilnice.
In concluzie, oferind pisicii noastre o hrana super-premium, efectuand la timp deparazitarile interne si externe obligatorii, preocupandu-ne indeaproape de cosmetizarea si toaletarea ei si prezentandu-ne la cabinetul veterinar inca de la primele semne ale unei afectiuni, putem spera sa avem, fiecare, un bibelou viu care sa ne bucure privirea si sufletul ori de cate ori de refugiem in tihna caminului nostru.
Camelia Murgocea, felisa Blue Poem
Pielea este cel mai mare organ al corpului, actionand ca un scut impotriva fluctuatiilor de temperatura si a infectiilor. Starea pielii si a parului pisicii pot constitui, asadar, o oglinda a starii de sanatate a animalului: o blana murdara, mata, o piele solzoasa, un miros respingator al acestora sunt serioase motive de alerta pentru stapanul animalului.
Cauzele unei proaste stari a pielii si a parului pisicii pot fi multiple si, adesea, foarte dificil de identificat.
Un rol foarte important in pastrarea sanatatii si calitatii blanii il are chiar hrana pe care o oferim pisicii. Daca animalul prezinta caderi masive de par in afara celor doua perioade din an cand se produce naparlirea, este cazul sa ne punem serioase intrebari cu privire la calitatea hranei oferite. Atentie, facand economie la tipul de mancare achizitionat, vom cheltui inzecit pentru consultatii medicale, vitaminizari si insasi calitatea vietii animalului va avea mult de suferit! Pe piata se gasesc in prezent cateva firme de foarte buna calitate, care ofera formule de hrana special dedicate nevoilor pielii si parului si care se pot dovedi foarte eficiente in perioadele de naparlire, de tratare a afectiunilor dermatologice ori de recuperare.
Pisicile pot pierde foarte mult par si din cauza stresului. Astfel, se poate foarte usor constata ca o simpla vizita la veterinar va face ca o parte importanta din roba protejatei sa se transfere pe hainele noastre, cu toate ca, in aceeasi perioada dar in conditii de trai normale (in mediul in care ea vietuieste) acest lucru sa fie insesizabil. Cum in aceste situatii una dintre reactiile pisicii poate fi linsul excesiv, nervos, exista si un risc ridicat al formarii tricobezoarelor, gheme de par care, in unele cazuri, pot produce grave obstructii intestinale.
Caderea parului poate fi, de asemenea, rezultatul unei boli fundamentale, caz in care afectiunea ar trebui sa fie, insa, destul de avansata si starea generala mult inrautatita. In aceasta situatie aspectul blanii este unul mat, zburlit, fiind evident faptul ca pisica, un animal foarte preocupat de curatenie, de altfel, isi neglijeaza toaletarea.
Dezechilibrul hormonal poate, de asemenea, sa duca la o cadere excesiva a parului. Femelele pierd, uneori, cantitati importante de par imediat dupa fatare, nu e nimic anormal si, cu o buna ingrijire si vitaminizare, se vor recupera rapid. In cazurile in care se observa ca pierderea parului afecteaza ambele parti ale corpului in mod simetric, aproape sigur cauza este o dereglare endocrina.
Cand sistemul imunitar al animalului este compromis de alergii, boala sau stres, pielea poate fi afectata prin aparitia infectiilor bacteriene. Foarte des intalnita este asa-numita acnee a cozii motanului, boala cauzata de o hiperactivitate a glandelor sebacee si prezenta, in special, la exemplarele nesterilizate.
Expunerea indelungata la soare cauzeaza nu numai arsuri dureroase, dar creste, de asemenea, riscul aparitiei cancerului de piele, mai ales la varfurile urechilor. Pisicile albe, carora le lipseste pigmentul inchis de melanina din piele si cele bicolore, pe portiunile albe, ca si pisicile cu blana rara sunt cele mai predispuse.
Nu in ultimul rand, determinant in aspectul robei pisicii noastre este rolul pe care ni-l asumam in ingrijirea ei. Mentalitatea gresita conform careia nu e necesar sa ne implicam in toaletarea ei, caci pisica se spala singura ii face pe multi proprietari sa neglijeze acest detaliu deosebit de important. Atentie, insa, la samponul folosit: in magazinele specializate exista sampoane delicate, special concepute in acest scop. Frecventa imbaierilor, ca si a perierilor necesare, depinde in primul rand de lungimea parului animalului, dar si de gradul de murdarire al acesteia, in functie de mediul in care ea traieste (exclusiv in interior sau si in exterior). Astfel, daca in cazul unei pisici cu parul scurt, fara acces in exteriorul locuintei, doua imbaieri pe an, in perioadele de naparlire intensa, ca si un periere saptamanal cu manusa cu peri de cauciuc pot fi de ajuns, in cazul unora dintre Persane o blana foarte lunga, cu o textura fina si deasa, poate necesita imbaiere saptamanala si cel putin doua periaje zilnice.
In concluzie, oferind pisicii noastre o hrana super-premium, efectuand la timp deparazitarile interne si externe obligatorii, preocupandu-ne indeaproape de cosmetizarea si toaletarea ei si prezentandu-ne la cabinetul veterinar inca de la primele semne ale unei afectiuni, putem spera sa avem, fiecare, un bibelou viu care sa ne bucure privirea si sufletul ori de cate ori de refugiem in tihna caminului nostru.
Camelia Murgocea, felisa Blue Poem
ORIENTAREA LA PISICA
Cu totii stim ca o pisica, abandonata la zeci de kilometri de locul in care obisnuia sa traiasca, se va intoarce aproape intotdeauna in acel loc, chiar daca drumul de intoarcere o va epuiza pana la moarte, si chiar daca a fost dusa departe de acel loc fara a fi lasata sa vada drumul parcurs.
Din punct de vedere medical, nu a putut fi descoperit motivul pentru care pisicile poseda acest extraordinar simt al directiei, dar putem sa analizam ceea ce stim cu siguranta. Pisicile sunt pradatori innascuti, care in salbaticie isi marcau teritoriul pentru a se putea intoarce in aceeasi zona sa vaneze. Mai stim si ca pisicile salbatice urmau paternuri migratoare, intorcandu-se mereu in aceleasi locuri si revendicandu-le. Sunt foarte protectoare cu teritoriul lor si au un foarte bun simt al mediului inconjurator.
In cazul pisicilor domesticite, ca si in cazul celor salbatice, locul este cel mai important. Exista marturii ale unor fermieri care si-au vandut fermele, luand cu ei si pisicile de hambar. Dupa un timp, au fost contactati de noii proprietari care le comunicau ca pisicile au reaparut in ferma. Pentru o pisica, teritoriul este mai important decat omul, stapanul.
Stim cu totii ca pisicile isi folosesc mustatile pentru a-si mentine echilibrul. Ele sunt capabile sa aprecieze distantele si marimea obiectelor, tot datorita acestor mustati. Mustatile sunt folosite ca senzori, sau ca obiect al celul de-al saselea simt. Pisicile au si un simt olfactiv extraordinar. Nasul pisicilor are peste doua sute de milioane de celule senzitive olfactive, extrem de multe comparativ cu cele cinci milioane pe care le poseda oamenii. Toate acestea contribuie la capacitatea pisicii de a gasi drumul inapoi spre casa, chiar daca se afla la o mare distanta.
Studiile efectuate de Departamentul pentru Studierea Comportamentului Animalelor, din Muzeul American de Istorie Naturala, pisicile au o abilitate de a pastra informatiile, mult mai mare decat a altor animale domestice.este in natura lor sa stocheze informatiile din mediul inconjurator, lucru evident atunci cand o pisica este dusa intr-o camera noua pentru prima data si incepe sa adulmece si sa investigheze fiecare colt si obiect.
Prin aceste studii a fost dovedit faptul ca o pisica are capacitati de rationalizare mai mari decat un caine, atunci cand se intalneste cu un obstacol sau o problema.Pare foarte greu de crezut ca o pisica domestica poate gasi drumul spre casa, aflata fiind la sute, poate chiar mii de kilometri distanta. Este oare posibil ca pisicile sa aiba un anumit avantaj stiintific, care sa le permita sa aiba un avansat simt al directiei?
Rupert Sheldrake, cercetator la Societate Regala de Biochimie, a aratat in articolul sau "Puterile inexplicabile ale animalelor", ca "tesutul pisicii este foarte bogat in particule de fier, ceea ce ii poate da animalului o extrasenzitivitate la campul magnetic al Pamanului" si ca "unii biologi spera ca orientarea porumbeilor si a altor animale, inclusiv al cailor, cainilor si pisicilor poate fi explicata in termeni de simt magnetic". Esecul incercarilor conventionale de a explica multe tipuri de orientare prin navigare implica existenta unui simt al directiei care inca nu este recunoscut de catre stiinta institutionala.
Jonathan Grayson pretinde ca ar fi testat simtul orientarii pe pisici vii, in articolul sau "Psihologia pisicilor pierdute". Acesta a folosit 15 pisici si a construit de mana labirinturi localizate la diferite distante de casa sa. Apoi a eliberat pisicile una cate una in interiorul unui labirint. Grayson pretinde ca 13 din cele 15 pisici au iesit din labirint pe usitele indreptate in directia casei sale. Acesta a observat ca pisica cea mai batrana a afcut acest lucru in perioada cea mai scurta de timp si ca rata de succes acrescut pe masura ce se apropia cu labirintul de casa. Atunci cand fiecare dintre aceste pisici au fost testate, mai multi magneti fiind legati de zgardele lor, nici una dintre ele nu a iesit din labirint in directia corecta. Este posibil ca magnetii sa fi briuat busola biologica a pisicilor?
Fara a cunoaste vreun raspuns real bazat pe dovezi stiintifice, este greu sa ne facem o opinie obiectiva. Este foarte posibil ca simtul de orientare al pisicilor sa se bazeze pe abilitati instinctive habituale si ereditare. Unele animale par sa navigheze folosind un al saselea simt al intuitiei inexplicabil. Desi nu poate fi exclusa nici posibilitatea existentei unui simt magnetic, este totusi greu de crezut ca doar acesta constituie baza excelentei orientari a felinelor si a altor animale. Poate ca o combinatie de fenomene
Din punct de vedere medical, nu a putut fi descoperit motivul pentru care pisicile poseda acest extraordinar simt al directiei, dar putem sa analizam ceea ce stim cu siguranta. Pisicile sunt pradatori innascuti, care in salbaticie isi marcau teritoriul pentru a se putea intoarce in aceeasi zona sa vaneze. Mai stim si ca pisicile salbatice urmau paternuri migratoare, intorcandu-se mereu in aceleasi locuri si revendicandu-le. Sunt foarte protectoare cu teritoriul lor si au un foarte bun simt al mediului inconjurator.
In cazul pisicilor domesticite, ca si in cazul celor salbatice, locul este cel mai important. Exista marturii ale unor fermieri care si-au vandut fermele, luand cu ei si pisicile de hambar. Dupa un timp, au fost contactati de noii proprietari care le comunicau ca pisicile au reaparut in ferma. Pentru o pisica, teritoriul este mai important decat omul, stapanul.
Stim cu totii ca pisicile isi folosesc mustatile pentru a-si mentine echilibrul. Ele sunt capabile sa aprecieze distantele si marimea obiectelor, tot datorita acestor mustati. Mustatile sunt folosite ca senzori, sau ca obiect al celul de-al saselea simt. Pisicile au si un simt olfactiv extraordinar. Nasul pisicilor are peste doua sute de milioane de celule senzitive olfactive, extrem de multe comparativ cu cele cinci milioane pe care le poseda oamenii. Toate acestea contribuie la capacitatea pisicii de a gasi drumul inapoi spre casa, chiar daca se afla la o mare distanta.
Studiile efectuate de Departamentul pentru Studierea Comportamentului Animalelor, din Muzeul American de Istorie Naturala, pisicile au o abilitate de a pastra informatiile, mult mai mare decat a altor animale domestice.este in natura lor sa stocheze informatiile din mediul inconjurator, lucru evident atunci cand o pisica este dusa intr-o camera noua pentru prima data si incepe sa adulmece si sa investigheze fiecare colt si obiect.
Prin aceste studii a fost dovedit faptul ca o pisica are capacitati de rationalizare mai mari decat un caine, atunci cand se intalneste cu un obstacol sau o problema.Pare foarte greu de crezut ca o pisica domestica poate gasi drumul spre casa, aflata fiind la sute, poate chiar mii de kilometri distanta. Este oare posibil ca pisicile sa aiba un anumit avantaj stiintific, care sa le permita sa aiba un avansat simt al directiei?
Rupert Sheldrake, cercetator la Societate Regala de Biochimie, a aratat in articolul sau "Puterile inexplicabile ale animalelor", ca "tesutul pisicii este foarte bogat in particule de fier, ceea ce ii poate da animalului o extrasenzitivitate la campul magnetic al Pamanului" si ca "unii biologi spera ca orientarea porumbeilor si a altor animale, inclusiv al cailor, cainilor si pisicilor poate fi explicata in termeni de simt magnetic". Esecul incercarilor conventionale de a explica multe tipuri de orientare prin navigare implica existenta unui simt al directiei care inca nu este recunoscut de catre stiinta institutionala.
Jonathan Grayson pretinde ca ar fi testat simtul orientarii pe pisici vii, in articolul sau "Psihologia pisicilor pierdute". Acesta a folosit 15 pisici si a construit de mana labirinturi localizate la diferite distante de casa sa. Apoi a eliberat pisicile una cate una in interiorul unui labirint. Grayson pretinde ca 13 din cele 15 pisici au iesit din labirint pe usitele indreptate in directia casei sale. Acesta a observat ca pisica cea mai batrana a afcut acest lucru in perioada cea mai scurta de timp si ca rata de succes acrescut pe masura ce se apropia cu labirintul de casa. Atunci cand fiecare dintre aceste pisici au fost testate, mai multi magneti fiind legati de zgardele lor, nici una dintre ele nu a iesit din labirint in directia corecta. Este posibil ca magnetii sa fi briuat busola biologica a pisicilor?
Fara a cunoaste vreun raspuns real bazat pe dovezi stiintifice, este greu sa ne facem o opinie obiectiva. Este foarte posibil ca simtul de orientare al pisicilor sa se bazeze pe abilitati instinctive habituale si ereditare. Unele animale par sa navigheze folosind un al saselea simt al intuitiei inexplicabil. Desi nu poate fi exclusa nici posibilitatea existentei unui simt magnetic, este totusi greu de crezut ca doar acesta constituie baza excelentei orientari a felinelor si a altor animale. Poate ca o combinatie de fenomene
curatenia puiului si a animalului matur
Pisica este recunoscuta pentru curatenia sa. Nu sunt rare cazurile in care vedem o pisica intretinandu-si blana sau acoperindu-si dejectiile. In acelasi timp, unele pisici cotrazic aceasta reputatie si aceasta din cauze comportamentale sau din cauza unei boli.Un pisoi invata sa fie curat de la mama sa. Ea este aceea care, in timpul primelor 3 saptamani de viata stimuleaza excretia dejectiilor, lingand pisoiul pe abdomen si perineu. Acesta isi va observa cu atentie mama si va invata sa foloseasca litiera. In general, un pisoi invata sa pastreze curatenia in 6-7 saptamani, inainte de intarcare.Daca aduceti un pui de pisica acasa, puneti-l cu regularitate pe litiera, imediat dupa masa sau dupa un repaus indelungat. Va intelege in scurt timp unde se afla toaleta. Pentru ca sa fie pe placul lui, litiera trebuie sa fie tot timpul curata (scoateti cu regularitate excrementele si zonele imbibate cu urina); ea trebuie sa fie plasata intr-un loc ferit, pentru ca micutul sa-si poata face nevoile in liniste. De asemenea litiera trebuie sa fie cat mai departe posibil de locul unde mananca.Atunci cand o pisca vrea sa arate o stre de excitare sexuala, o emotie sau atunci cand vrea sa arate limita teritoriului sau, pisica va elimina cateva picaturi de urina, va face un marcaj urinar. Acesta contine substante specifice, numite feromoni. Spre deosebire de atitudinea urinara clasica, in pozitia „pe vine”, marcajul urinar este facut din pozitia „in picioare”, jetul de urina fiind vertical. Acest comportament este intalnit atat la femele cat si la masculi, dar este mai putin frecvent la animalele sterilizate.In afara de urina, feromonii mai sunt sintetizati si in blana din jurul falcii, acestia numindu-se feromoni de liniste. Daca pisica se simte bine, isi va feca gatul si falca de mobila, zidur, haine. Atunci cand va percepe aceste marcaje in viitor, ea se va simti la ea acasa, pe teren cunoscut.Daca insa acest mesaj de satre confortabila este perturbat, prin deplasari, curatirea mobilei marcate, introducerea unui nou obiect sau animal sau prin mutare, pisica va sanctiona aceasta schimbare printr-un marcaj urinar. O pisica stresata, anxioasa va recurge in mod repetat la marcajul urinar.Exista pulverizatoare care contin feromoni sintetizati in laboratoare care inhiba instinctul de marcaj si diminueaza efectul neplacut al acestuia pentru stapanii animalului. Unele maladii determina pisica sa elimine urina sau fecalele in afara litierei. Aceste situatii nedorite au loc mai ales in cazul unor tulburari ale aparatului urinar la pisicii, cum sunt cistita sau incontinenta urinara. Acelasi efect il pot avea maladiile care cresc cantitatea de urina sintetizata ( diabet ). In cazul unor tulburari intestinale, pisica poate defeca in afara litierei. De asemenea o pisica care se deplaseaza greu ( batranete , obezitate , malformatii ale membrelor ) va avea dificultati sa ajunga la toaleta.
LEPTOSPIROZA FELINA
Leptospiroza este o boala infectioasa mai rar intalnita la pisici, posibila la cele care consuma soareci care sunt purtatori de germeni. Ea este provocata de bacterii sub forma de filamente in spirala foarte stransa, cu extremitatile indoite in forma de carlig. Clinic boala evoleaza asimptomatic, iar pentru precizarea diagnosticului se apeleaza la examene de laborator.Boala debuteaza cu inapetenta, febra, vomitari si fecale cu strii de sange. Mortalitatea in cazul acestei boli poate depasi 50%. Acolo unde boala se confirma, animalele vor fi duse imediat la medicul veterinar care va stabili masurile si tratamentul care se impune.Anemia infectioasa se poate transmite prin purici, insecte, muscaturi sau, la noii produsi, intrauterin, prin circuitul transplacentar. Animalul infectat este anemic, nu are pofta de mancare, mucoasele aparente sunt icterice, prezinta instabilitate si are pulsul slab si neregulat. De asemenea se manifesta o acuitate vizuala si auditiva redusa. Se pot administra unele preparate pe baza de fier care pot ameliora boala la animalele adulte, dar nu si la tineret.
CONSTIPATIA LA PISICA
Una dintre cele mai frecvente afectiuni digestive la pisica este constipatia, mai ales la animalele varstnice.
Constipatiile repetate pot duce la aparitia unei afectiuni mai grave denumita megacolon. La pisica, constipatia este cea mai frecventa cauza a vomei intermitente, cu exceptia vomei determinate de necesitatea eliminarii parului inghitit prin lins. Cand colonul este plin de fecale dar nu exista impulsul de a defeca, materiile fecale se deshidrateaza datorita stazei acestora in colon, iar pentru animal devine foarte dificil de a le elimina. Ca urmare a constipatiei, animalul isi pierde pofta de mancare si devine abatut, moment in care este necesara interventia medicului veterinar. Prin examen fizic si, eventual ecografic sau radiologic, se va stabili diagnosticul cert si metoda de tratament cea mai indicata.
Episoadele repetate de constipatie, care determina inflamatia peretelui colonului, pot duce la aparitia unei alte stari patologice denumita atonia colonului (pierderea capacitatii de contractie a colonului si, ca urmare, incapacitatea de expulzare a fecalelor). In unele cazuri la pisica, se poate interveni chirurgical, fiind necesara excizia unei portiuni de colon sau a colonului in totatlitate. In acest fel, interventia chirurgicala inlocuieste clismele repetate si posibilitatea aparitie recidivelor.
Tratamentul constipatiei se stabileste diferentiat, in functie de cauza. In cazul constipatiilor repetate, determinate de ingerarea de oase, materiale fibroase sau necomestibile, pot fi adminstrate purgative si clisme. Pentru constipatiile cronice determinate de anomalii ale colonului, modificari ale transmiterii influxului nervos, existenta tumorilor etc, tratamentul trebuie stabilit diferentiat, pentru fiecare caz in parte.
Constipatiile repetate pot duce la aparitia unei afectiuni mai grave denumita megacolon. La pisica, constipatia este cea mai frecventa cauza a vomei intermitente, cu exceptia vomei determinate de necesitatea eliminarii parului inghitit prin lins. Cand colonul este plin de fecale dar nu exista impulsul de a defeca, materiile fecale se deshidrateaza datorita stazei acestora in colon, iar pentru animal devine foarte dificil de a le elimina. Ca urmare a constipatiei, animalul isi pierde pofta de mancare si devine abatut, moment in care este necesara interventia medicului veterinar. Prin examen fizic si, eventual ecografic sau radiologic, se va stabili diagnosticul cert si metoda de tratament cea mai indicata.
Episoadele repetate de constipatie, care determina inflamatia peretelui colonului, pot duce la aparitia unei alte stari patologice denumita atonia colonului (pierderea capacitatii de contractie a colonului si, ca urmare, incapacitatea de expulzare a fecalelor). In unele cazuri la pisica, se poate interveni chirurgical, fiind necesara excizia unei portiuni de colon sau a colonului in totatlitate. In acest fel, interventia chirurgicala inlocuieste clismele repetate si posibilitatea aparitie recidivelor.
Tratamentul constipatiei se stabileste diferentiat, in functie de cauza. In cazul constipatiilor repetate, determinate de ingerarea de oase, materiale fibroase sau necomestibile, pot fi adminstrate purgative si clisme. Pentru constipatiile cronice determinate de anomalii ale colonului, modificari ale transmiterii influxului nervos, existenta tumorilor etc, tratamentul trebuie stabilit diferentiat, pentru fiecare caz in parte.
ACNEEA FELINA
Este o afectiune minora intalnita des la pisicile de orice varsta. Aceasta debuteaza prin aparitia unor coji brune in zona barbiei, care nu deranjeaza pisica. In unele cazuri, culoarea trece in rosu pe masura ce cojile se infecteaza, iar acestea devin suparatoare si dureroase. Pisica se scarpina insistent si apare riscul unor suprainfectii. Ranile trebuie dezinfectate des. Din pacate, de multe ori aceasta stare se mentine pe intreaga perioada a vietii animalului. Cauzele care duc la apritia acneei nu se cunosc cu exactitate, se pare totusi ca printre acestea se numara alimentatia necorespunzatoare si infectii virale. Multe pisici au predispozitie genetica. Desi afectiunea nu este grava, simptomele trebuie controlate prin medicatie si atenta ingrijire a ranilor care pot sa apara. In functie de gravitate, se impune si o vizita la medicul veterinar. Acneea apare si la caini, cu simptome asemanatoare, insa mult mai rar decat in cazul pisicilor
HRANA USCATA LA PISICA NU ESTE TOCMAI POTRIVITA.
„La fel ca si rudele lor din savana, corpul pisici este astfel construit incat sa-si ia o parte din apa din hrana care o mananca si nu numai din lichidele pe care le bea. Orice dereglare a acestei structuri nutritionale duce, invariabil, si la dereglari ale animalului.”O alimentatie bazata pe hrana uscata, in afara de faptul ca nu permite pisici de a prelua cantitatea de apa necesara din acest tip de hrana, care are densitate energetica mare dar umiditate scazuta, nu ii confera pisicii senzatia de satula decat dupa ce, de fapt, ea a mancat mult mai mult decat ii era necesar. Aceasta va duce la obezitate, care este asocialta cu problemele de sanatate pe care le genereaza.Nu trebuie sa excludem definitiv hrana uscata din alimentatia pisicii, dar trebuie sa fim constienti ca acesta trebuie combinata, intr-un procent acceptabil, cu carnea propata si consrvele cu hrana umeda.
Intoxicatii si otraviri la pisica
Pisica este un animal foarte curios si are tendinta de a gusta tot ce are in apropiere, prudenta fiind in acest caz extrem de redusa. Cu toate ca este mai susupicioasa decat cainele, ea este permanent expusa deoarece poate ajunge cu usurinta in locuri inaccesibile altor animale.Intoxicatii cu plante de apartamentPisicile au uneori obiceiul de a mesteca din joaca sau plictiseala plante de apartament care ii produc intoxicatii diverse. Iata cateva din plantele care pot provoca afectiuni digestive: tuia, lacramioara, trandafirul japonez, bradul, vascul, volbura, feriga, ficusul, etc.Intoxicatia cu aflatoxinaAceasta substanta este prezenta pe arahidele mucegaite, fiid exterm de periculoasa pentru pisici, fiind suficienta o cantitate de 0,5mg/kg greutate vie pentru a declansa o intoxicatie acuta. Pisica intoxicata cu aflatoxina isi pierde pofta de mancare, starea se deterioreaza rapid, apare ciroza hepatica cu acumulare de lichid abdominal, hemoragii.Intoxicatia cu antigelPisica consuma antigel fie din lipsa apei potabile, fie datorita gustului un pic dulceag. Etilen glicolul (antigelul) devine fatal daca depaseste 1,5mg/kg greutate vie. Ataca sistemul nervos central, antrenand depresiunea, confuzia, hipotermia, ataxia dand impresia ca animalul este in stare de ebrietate. Ca urmare a conversiei sale in acid oxali, etlen glicolul este responsabil de acidoza metabolica, hipocalcemie si nefrita acuta.Intoxicatia cu sare de bucatarieSarea de bucatarie devine toxica daca depaseste un anumit prag si nu exista apa la discretie. Deci in cazul in care oferim pisicii alimente foarte sarate, apa este cel mai bun antidot, lasata la discretie. In caz contrar apar diareea, convulsii, ataxie si neliniste.Intoxicatii cu insecticidePisica se poate intoxica fie prin contaminarea accidentala a alimentelor fie prin deparazitarea externa a animalului. Prin toaletare, pisica ingereaza insecticidul si acesta produce intoxicatia. Exista posibilitatea intoxicarii cu aerosoli, atunci cand pisica sta mai mult intr-o incapere unde s-au depozitat sau manipulat astfel de substante. Intoxicatiile de acest gen se manifesta prin convulsii, agresivitate, invartit in cerc, voma, diaree, urinari frecvente si necontrolate.
TUMORILE MAMARE LA PISICA
Tumorile mamare. Sunt destul de frecvente la pisica, mai ales in cazul in care puii nu supravietuiesc nasterii. In acest caz, laptele din mamele produce, intr-o prima faza, mamite urmate de abcese mamare. Pe acest fond traumatic apar tumorile mamare, de obicei adenocarcinoame. Aceste tumori evolueaza in timp, de multe ori se impune interventia chirurgicala. Procentul de succes al operatiilor este mare, dar este posibila si dezvoltarea metastazelor, care este fatala pisici.Piometrita. Cauza piometritei este o dereglare hormonala si este des intalnita la pisica. Majoritatea cazurilor le regasim printre pisicile cu varsta mai mare de 5 ani care nu au avut niciodata pui, care isi desfasoara existenta predominant in casa si care nu s-au imperechiat. Piometrita poate fi declansata si de o nastere grea sau de retentiile placentare. Pisica este abatuta, bea apa multa si la nivelul vaginului se poate observa o secretie galben-rozalie. Tratamentul consta in extirparea pe cale chirurgicala a uterului.Plagile testiculare. Aceste plagi sunt rani de diferite grade provocate de masculi intre ei, in timpul confruntarilor directe. Atacul este frecvent in aceasta zona, avand ca rezultat sfasaierea scrotului, a invelitorilor testiculare, a glandului penisului. Pentru tratament se utilizeaza unguente antibiotice, se administreaza antiinflamatoare pe cale generala sau se apeleaza la tratamentul chirurgical, constand in castrarea masculilor mai agresivi.
CUM TREBUIE SA FACETI TRATAMENT LA OCHIUL UNEI PISICI...
curatati mai intai ochiul, folosindu-va de apa calduta si de un tampon moale- ridicati partea de sus a pleoapei si picurati cantitatea de medicament care v-a fost prescrisa de medic, avand grija sa tineti pisica, pentru a nu se rani- inchideti-i ochiul si masati, pentru ca efectele medicatiei sa fie totale si pentru ca substanta activa sa se imprastie asa cum trebuie in interiorul acestuia- nu folositi niciodata medicamente, chiar daca sunt bune, fara ca acestea sa va fi fost prescrise, in prealabil, de medic- nu folositi niciodata un medicament care a ramas deschis pentru o perioada mai mare de o luna de zile, pentru ca acesta ar putea deveni daunator pentru pisica dumneavoastra
CUNOSTINTE DESPRE PISICA.
Despre somn: pisicile dorm, in medie, 15 ore pe zi.Despre hrana: adesea se spune ca pisicile castrate devin grase, lenese si nu mai sint bune de nimic. Nu-i deloc adevarat: o pisica se ingrasa si se leneveste doar daca o hraniti prea mult.Pisicile sunt gurmande, ele mananca pina li se face rau - deci nu va indopati pisica! Le place sa bea ceai, care, in fond, le face blana frumoasa.In afara de hrana lor obisnuita (carne, peste, oua), pisicile prefera si bananele, branza sau prajiturile; sint amatoare si de masline.Pentru o mai buna digerare, ele ar trebui sa manance si iarba, care le reduce formarea de smocuri de par pe care-l inghit atunci cind se spala.Apa este un element important in alimentatia pisicilor, de aceea, dupa fiecare masa, pisica ar trebui sa bea apa, care va fi schimbata des, pentru a evita aparitia microbilor.O pisica de 10 saptamini mananca de patru ori pe zi, mese pe baza de lapte, cereale si paine. La 6 luni, o pisica mananca de trei ori pe zi, iar un adult doar de doua ori pe zi.Despre comportament. Pisicile fricoase isi lasa intotdeauna urechile pe spate. Din punctul de vedere al inteligentei, pisicile se situeaza imediat dupa cimpanzei, ele fiind singurele animale capabile sa invete lucruri noi observind comportamentul celorlalte persoane din jur.Daca domesticirea pisicilor s-a facut inca de acum milioane de ani, aparitia pisicilor de rasa este un fenomen mai recent, caci ele au aparut o data cu cresterea numarului expozitiilor feline, la sfirsitul anilor 1800.Fiind dotate cu un strat special de celule care reflecta lumina, pisicilor noaptea le stralucesc ochii si ele pot vedea in intuneric mai bine decit oamenii, de sase ori mai bine!Coloana vertebrala a pisicii este la fel de flexibila precum cea a ghepardului.Viteza pe care o pisica o poate atinge atunci cind alearga este de 50 de kilometri/ora.Despre statul la pinda. Chiar daca va hraniti pisicile putin sau mult, acestea vor fi tot timpul in cautare de prada, caci ele prezinta dintotdeauna instinctul de vanator, acesta fiind o inclinatie specifica, o necesitate, o nevoie de a trai, ele vineaza deci din instinct si nu de foame. Corpurile lor agile reprezinta un atu pentru vanatoare. Ele sunt destul de rabdatoare, ascunzindu-se si asteptand timp indelugat momentul potrivit pentru a navali asupra victimei.
IN CAZ DE HEMORAGIE LA PISICA!
Sangerarea va depinde intotdeauna de cat de mare este rana si cat de adanca se prezinta aceasta. De cele mai multe ori, unele dintre cele mai mari si periculoase hemoragii provin de la rani mici. Taieturile la limba, la pernitele de la picioare sau la muschi, care sunt de cele mai multe ori extrem de profunde, sunt si cele mai sangeroase, deoarece se produc in locuri care sunt puternic irigate de fluxul de sange. Unele dintre ele ar putea avea nevoie imediata de copci, astfel ca va trebui sa va grabiti sa mergeti cu pisica dumneavoastra la veterinar.Sunt insa cateva lucruri pe care le puteti face inainte de a ajunge la medic:- tineti locul respectiv curat, prin curatire cu o solutie de apa sarata- tineti animalul invelit, pentru ca pierderea de sange ar putea sa ii produca un soc hipotermic; puneti o patura peste el si tineti-l intr-o camera calduroasa- aplicati presiune pe locul respectiv, dar nu folositi pentru aceasta nimic de lana, pentru ca fibrele ar putea intra in rana, infectand-o; mentineti presiunea pentru cateva minute, apoi verificati, sa vedeti daca sangerarea s-a oprit- daca tot mai sangereaza, va trebui sa aplicati pisicii un bandaj; pentru aceasta, puneti o fasa sterila peste rana, apoi infasurati-o pe aceasta in ceva de lana, urmat de un bandaj; este foarte probabil ca acest bandaj sa poata opri sangerarea, prin presiunea continua si uniforma pe care o va produce- la taiaturile mai mari de pe muschi, sangerarea ar putea fi imposibil de oprit, asa ca infasurati pisica intr-o patura curata si mergeti cu ea de urgenta la veterinar, care va sti ce sa faca pentru a opri sangerarea
Gestatia si fatarea la pisica
Gestatia dureaza la pisica intre 61 si 69 de zile, media fiind de 65 de zile. Dupa aproximativ 20-30 de la monta se pot vedea primele semne ale gestatiei : pisicile devin mai apatice si mai retrase, mameloanele se rotunjesc si se cooreaza in rosu.Dupa 50 de zile se pot palpa fetusii, iar daca acestia sunt peste 4, abdomenul capata o forma rotunda. In ultima parte a sarcinii, pisica are nevoie de multa afectiune, are o stare de agitatie si este foarte atasata de stapan. Alimentatia pisicii in timpul gestatiei trebuie facuta cu mare atentie, care trebuie sa raspunda cantitativ si calitativ nevoilor ei ; in afara faptului ca are nevoie de mai multa hrana, aceasta trebuie administrata in cantitati mici si dese, deoarece dimensiunile intestinelor si al stomacului s-au micsorat. De asemenea, nu trebuie uitat calciul, pentru constituirea sistemului osos al puilor.Daca fatarea are loc in afara limitelor normale de 61-67 de zile, pot aparea situatii neplacute. Astfel daca fatarea are loc inainte de ziua 60, numarul fetusilor morti poate sa fie crescut, si de asemenea unii fetusi au viabilitate crescuta. Daca gestatia se prelungeste peste 68 de zile apar fatarile grele, in acest caz interventia medicului veterinar fiind obligatorie.Inceputul fatarii se caracterizeaza prin cresterea starii de agitatie si cautarea unui loc de fatare. Fatarea debuteaza prin scurgerea lichidului, urmata de contractii. Dupa aproximativ o ora, apara primul pui, ceilalti succedandu-se in intervalle cuprinse intre un sfert de ora si cateva ore. In general numarul pisoilor este cu prins intre 3 si 5, mai putini la prima nastere.Nasterea propriu-zisa dureaza 2 minute, puiul iesind de obicei cu capul inainte (exceptie fac siamezele, unde aproximativ jumate din pui ies cu picioarele posterioare inainte). Pisica este perfect adaptata pentru nastere : taie singura, cu dintii cordonul ombilical si elibereaza invelitoarea fetala, apoi linge si maseaza puiul pentru a-l curata si a-i stimula circulatia, apoi consuma placenta.La nastere, pisoii au intre 70 si 120 g, au ochii si canalele auditive inchise ; la 10 zile pisoii deschid ochii iar auzul va functiona dupa aproximativ 12 zile.In functie de temperament, pisicile pot amana nasterea pana la sosirea stapanului acasa sau, din contra, sa nu vrea sa fete in prezenta stapanului.In primele 10 zile de la nastere, pisica paraseste culcusul doar pentru a se hrani, este in permanenta atenta, grijulie, gata sa atace orice strain care pare a-i ameninta puii.
Primul ajutor in cazul in care pisica dumneavoastra este muscata de o alta pisica
Desi pisicile care traiesc impreuna se mai zgarie, din cand in cand, reciproc, principala sursa de muscaturi a unei pisici ramane un motan strain, in calduri. Chiar daca pisica dumneavoastra doar se plimba prin zona, un motan ar putea sari imediat sa isi apere teritoriul, fara sa mai conteze deca atitudinea acesteia este una neutra. Va puteti da seama de prezenta unui motan strain in apropiere fie din miorlaiturile care se aud, fie din atitudinea pisicii, pe care o veti vedea ca intra rapid, ingrozita, in casa. Atunci cand o pisica ataca o alta pisica, ea are tendinta de a musca fie gatul, fie fata, fie zona din jurul organelor genitale ale oponentului. Pisicile ce riposteaza tind sa fie muscate de cele mai multe ori de fata, in timp ce cele care se eschiveaza si incearca sa fuga sunt muscate, de cele mai multe ori, de mijloc. Cum pisicile duc cu ele mai multe bacterii, pe dintii lor, atunci cand acestia ating si sfasie blana, efectul este, pentru pisica, ca acela al unei injectii cu otrava. Bacteriile se multiplica si vor forma un abces inspaimantator pe piele, in maximum doua zile. Semne ale unei muscaturi- pisica dumneavoastra vine acasa, este trista, fara chef, iar din blana sa lipseste o parte, mai mica sau mai mare- pe fata sunt vizibile zgarieturi sau muscaturi- se poate strange sau urla de durere atunci cand ii atingeti mijlocul sau coadaTratarea zgarieturilor- cautati locurile din blana care arata muscate si pe care, eventual, s-a format o crusta din sangele scurs; indepartarea acestei cruste va va aduce fata in fata cu rana propriu-zisa- trageti incet de blana, pisica va simti absolut orice durere in zona respectiva- curatati rana frecvent cu o solutie din apa sarata, aceasta ajutand la eliminarea si curatarea toxinelor din zona respectiva- tineti pisica in casa o perioada, pentru ca ar putea sa faca temperatura- in cele mai multe cazuri, ea va avea nevoie de antibiotice, astfel ca este bine sa aranjati o vizita la veterinar- la o zi sau doua pot incepe deja sa se formeze abcesele, astfel ca in acel moment va trebui sa mergeti cu pisica la veterinar oricum, pentru ca acesta sa stabileasca tratamentul necesarPrevenirea muscaturii- majoritatea luptelor intre pisici se intampla seara, astfel ca este bine sa tineti pisica in casa la ceasul acela al zilei- daca vecinul dumneavoastra are un pisoi care nu a fost castrat, atunci poate ca ar trebui sa discutati cu acesta posibilitatea castratii motanului; majoritatea proprietarilor nu stiu ca pisicile lor pot fi un pericol pentru altii, datorita faptului ca in casa se comporta foarte frumos- daca in jurul casei dumneavoastra exista un motan sau mai multi, care mai sunt si in calduri, atunci nu este deloc o idee rea sa luati legatura cu o autoritate veterinara sau cu asociatiile specializate; exista sansa ca acestea sa vina si sa adune pisicile de pe strada, pentru a le oferi si lor tratamentul de care au nevoie, si eventual o viitoare casa
Ghemotoacele de blana la pisica
Dupa cum bine stiti, pisicile sunt animale foarte curate. Atat de curate, incat isi ling blana si pielea corpului pentru a se elibera de mizerie si fire de par moarte. Atunci cand o pisica isi ingrijeste blana, parul pe care il inghite trece prin tractul gastrointestinal si este eliminat prin fecale. Uneori, acest par poate fi depozitat in stomac sau in intestine, putandu-se forma palcuri mai mari de par. In general, aceasta nu cauzeaza probleme, iar pisica va elimina aceste ghemotoace prin tuse sau voma. Daca ghemorocul de par nu este eliminat in mod normal, poate cauza blocaje si o varietate de probleme, incluzand printre acestea blocarea esofagului, a stomacului, a intestinului subtire sau a colonului. Daca nu sunt tratate, aceste problema pot deveni foarte serioase. In cazurile severe, interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a inlatura blocajul. Daca suspectati ca pisica dumnavoastra are probleme cu eliminarea unui ghem de blana, trebuie sa consultati un medic veterinar.
Simptoame ce trebuie urmarite:
-tusea
-voma
-scaderea in greutate sau pierderea apetitului
Tratament:
Marea majoritate a ghemotoacelor sunt eliminate normal. Daca pisica dumneavostra are probleme cu un ghemotoc, trebuie sa consultatit un medic veterinar. De obicei, daca veti hrani pisica cu putina catusinca (iarba-matei), sau fibre, sau chiar un laxativ aprobat de medicul veterinar (de obicei pe baza de petrol), problema se va rezolva usor. In cazurile mai extreme, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala pentru a indeparta ghemul de blana. Trebuie insa avut in vedere si faptul ca si alte afectiuni de sanatate pot cauza voma, acestea fiind adesea confundate cu problemele cauzate de ghemul de blana. Atunci cand o pisica vomita, orice fir de par care este deja in stomac va fi eliminat. Daca pisica dumneavoastra vomita foarte des, consultati un medic veterinar, intru-cat poate fi vorba de o alta afectiune.
Masuri de precautie:
Pentru a preveni formarea ghemotoacelor de blana, pisica trebuie periata si ingrijita cu regularitate. Cu cat mai mult par ramane in perie, cu atat mai putin va inghiti ea. De asemena, va puteti hrani pisica cu iarba-matei sau ii puteti administra alimente bogate in fibre (hrana uscata pentru pisici este, de obicei, o sursa de mai bogata in fibre, comparatic cu hrana umeda), pentru a mentine sistemul digestiv al pisicii dumneavoastre sanatos si in buna functionare. Intotdeauna trebuie sa consultati medicul veterinar inainte de a-i administra pisici medicamente. Si niciodata sa nu ii administrati pisicii medicamente adresate oamenilor, fara autorizatia expresa a unui medic veterinar.
Simptoame ce trebuie urmarite:
-tusea
-voma
-scaderea in greutate sau pierderea apetitului
Tratament:
Marea majoritate a ghemotoacelor sunt eliminate normal. Daca pisica dumneavostra are probleme cu un ghemotoc, trebuie sa consultatit un medic veterinar. De obicei, daca veti hrani pisica cu putina catusinca (iarba-matei), sau fibre, sau chiar un laxativ aprobat de medicul veterinar (de obicei pe baza de petrol), problema se va rezolva usor. In cazurile mai extreme, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala pentru a indeparta ghemul de blana. Trebuie insa avut in vedere si faptul ca si alte afectiuni de sanatate pot cauza voma, acestea fiind adesea confundate cu problemele cauzate de ghemul de blana. Atunci cand o pisica vomita, orice fir de par care este deja in stomac va fi eliminat. Daca pisica dumneavoastra vomita foarte des, consultati un medic veterinar, intru-cat poate fi vorba de o alta afectiune.
Masuri de precautie:
Pentru a preveni formarea ghemotoacelor de blana, pisica trebuie periata si ingrijita cu regularitate. Cu cat mai mult par ramane in perie, cu atat mai putin va inghiti ea. De asemena, va puteti hrani pisica cu iarba-matei sau ii puteti administra alimente bogate in fibre (hrana uscata pentru pisici este, de obicei, o sursa de mai bogata in fibre, comparatic cu hrana umeda), pentru a mentine sistemul digestiv al pisicii dumneavoastre sanatos si in buna functionare. Intotdeauna trebuie sa consultati medicul veterinar inainte de a-i administra pisici medicamente. Si niciodata sa nu ii administrati pisicii medicamente adresate oamenilor, fara autorizatia expresa a unui medic veterinar.
CUM TREBUIE SA LUATI PULSUL UNEI PISICI....
Pe masura ce inima bate, ea creeaza un flux de sange care trece prin artere. Acest flux il masuram, in ideea de a obtine informatiile necesare legate de sanatatea pisicii noastre. Punand degetul pe artera unei pisici si numarand bataile intervenite pe parcursul unui minut va va oferi toate informatiile de care aveti nevoie. Cel mai bun loc pentru a simti pulsul unei pisici este artera femurala, aflata foarte aproape de piele, pe coapsa. In timp ce pisica dumneavoastra este relaxata, puneti varful degetelor pe artera femurala si simtiti cu atentie pulsul. La pisicile care sunt mai subtiri sau nu s-au ingrasat in exces, puteti simti si bataile inimii, daca puneti degetul dumneavoastra in partea stanga, exact in dreptul inimii.Un puls normal al unei pisici va avea valori cuprinse intre 120-200 de batai pe minut, acesta putand creste rapid daca pisica se afla intr-o stare de stres. Tocmai de aceea, pentru a realiza o masurare cat mai corecta, este bine sa luati pisicii pulsul acasa, atunci cand este linistita. Daca pulsul este slab si de-abia se simte, atunci pisica dumneavoastra poate avea o anemie, iar daca pulsul este peste 200, atunci am putea vorbi despre o problema cu inima sau despre o hiperactivitate a glandei tiroide. Normal, in acel moment, va trebui sa mergeti la doctor, pentru a capata sfaturile veterinarului si tratamentul adecvat, daca este nevoie de el.
DE CE ASI MARCHEAZA PISICILE TERITORIUL
In salbaticie, pisicile obsinuiesc sa-si marcheze teritoriul ca si modalitate de comunicare una cu celalalta. Procesul actual de marcare poate lua cateva forme distincte, de la zgariat pana la stropiri ale obiectelor. Marcatul prin stropire are loc atunci cand pisica amesteca o cantitate mica de urina cu secretii glandulare numite feromoni. Aceste componente fac ca acest tip de "urina" sa aiba un miros specific si puternic. O alta modalitate comuna de marcare este aceea prin zgarierea sau lasarea feromonilor sau/si a altor semne vizuale pe diverse obiecte, prin zgariere sau frecare de acestea. Marcarea cu fecale poate fi, de asemenea, intalnita, desi este o modalitate mai putin frecventa.
Feromonii joaca un rol foarte important nu numai in marcare, ci si in viata unei feline. Pisicile folosesc acesti feromoni pentru a-si marca teritoriul in mai multe feluri. Pisicile au glande care produc feromoni in gura, pe barbie, fata, obraji, urechi, labute, regiunea anala si in zona superioara a cozii. Atunci cand pisica se freaca de dumneavoastra sau de obiectele de mobilier din casa, de fapt ea lasa o mica urma de feromoni care spune "este al meu", intr-o maniera prietenoasa. Atunci cand o pisica zgarie, ea nu mai lasa urme cu ajutorul feromonilor, ci lasa o urma vizuala care sa atentioneze intrusii ca acel obiect/zona ii apartine. Stropirea este o alta modalitate prin care pisica elimina feromoni, aceasta seminificand, in limbajul ei, "nu te apropia!".
Pisicile de ambele sexe (desi masculii au tendinta de a marca mai mult decat femelele) marcheaza ca semn pentru alte pisici ca un anumit teritoriu este al lor si/sau ca ele sunt pisicile dominante in zona respectiva. Pisicile in calduri si masculii care raspund unei pisici in calduri lasa mult mai multe semne in incercarea lor de a-si gasi o pereche.
Este destul de usor sa va dezvatati pisica de a mai zgaria, stropi sau chiar de a marca cu fecale in casa. Aveti insa nevoie de timp si rabdare, mai ales pentru cele din urma obiceiuri. In marea majoritate a cazurilor, castrarea pisici este suficienta pentru a o scapa de obiceiul marcarii teritoriului. Daca aceasta nu rezolva problema, incercati sa reduceti nevoia pisicii de a marca astfel: asigurati-va ca pisica dumneavoastra este sigura ca teritoriul ei este unul sigur si ca pozitia ei dominanta (sau pozitia din ierarhie, daca aveti mai multe pisici) este una sigura. Asta inseamna ca trebuie sa aflati care este motivul pentru care marcheaza (exista o pisica noua in casa, vede pe fereastra o alta pisica, ati achizitionat un nou animal de companie, favorizati o alta pisica care nu este "dominanta") si apoi incercati sa combateti problema pe aceasta cale.
Daca intrecut pisica avea obiceiul de a marca destul de mult, trebuie sa inlaturati toate urmele semnelor, folosind o solutie speciala de control a mirosurilor. Desi ati putea crede ca ati curatat zona bine si ca acum miroase frumos, pisicile au un simt extrem de dezvoltat al mirosului si, aproape sigur, vor putea distinge zonele care care au fost marcate anterior. De aceea, trebuie sa folositi un neutralizator de mirosuri special creat pentruurina de pisica si stropiturile acesteia. Pana cand zona nu va fi complet dezodorizata, pisica va continua sa se intoarca la ea pentru a o marca.
Nota: Pisicile pot marca si datorita unei boli. Astfel ca, inainte de a incerca sa ii corectati obiceiurile din punct de vedere al comportamentului, duceti-va pisica la medicul veterinar pentru a elimina orice fel de problema de sanatate care poate fi vinovata de acest fapt.
Feromonii joaca un rol foarte important nu numai in marcare, ci si in viata unei feline. Pisicile folosesc acesti feromoni pentru a-si marca teritoriul in mai multe feluri. Pisicile au glande care produc feromoni in gura, pe barbie, fata, obraji, urechi, labute, regiunea anala si in zona superioara a cozii. Atunci cand pisica se freaca de dumneavoastra sau de obiectele de mobilier din casa, de fapt ea lasa o mica urma de feromoni care spune "este al meu", intr-o maniera prietenoasa. Atunci cand o pisica zgarie, ea nu mai lasa urme cu ajutorul feromonilor, ci lasa o urma vizuala care sa atentioneze intrusii ca acel obiect/zona ii apartine. Stropirea este o alta modalitate prin care pisica elimina feromoni, aceasta seminificand, in limbajul ei, "nu te apropia!".
Pisicile de ambele sexe (desi masculii au tendinta de a marca mai mult decat femelele) marcheaza ca semn pentru alte pisici ca un anumit teritoriu este al lor si/sau ca ele sunt pisicile dominante in zona respectiva. Pisicile in calduri si masculii care raspund unei pisici in calduri lasa mult mai multe semne in incercarea lor de a-si gasi o pereche.
Este destul de usor sa va dezvatati pisica de a mai zgaria, stropi sau chiar de a marca cu fecale in casa. Aveti insa nevoie de timp si rabdare, mai ales pentru cele din urma obiceiuri. In marea majoritate a cazurilor, castrarea pisici este suficienta pentru a o scapa de obiceiul marcarii teritoriului. Daca aceasta nu rezolva problema, incercati sa reduceti nevoia pisicii de a marca astfel: asigurati-va ca pisica dumneavoastra este sigura ca teritoriul ei este unul sigur si ca pozitia ei dominanta (sau pozitia din ierarhie, daca aveti mai multe pisici) este una sigura. Asta inseamna ca trebuie sa aflati care este motivul pentru care marcheaza (exista o pisica noua in casa, vede pe fereastra o alta pisica, ati achizitionat un nou animal de companie, favorizati o alta pisica care nu este "dominanta") si apoi incercati sa combateti problema pe aceasta cale.
Daca intrecut pisica avea obiceiul de a marca destul de mult, trebuie sa inlaturati toate urmele semnelor, folosind o solutie speciala de control a mirosurilor. Desi ati putea crede ca ati curatat zona bine si ca acum miroase frumos, pisicile au un simt extrem de dezvoltat al mirosului si, aproape sigur, vor putea distinge zonele care care au fost marcate anterior. De aceea, trebuie sa folositi un neutralizator de mirosuri special creat pentruurina de pisica si stropiturile acesteia. Pana cand zona nu va fi complet dezodorizata, pisica va continua sa se intoarca la ea pentru a o marca.
Nota: Pisicile pot marca si datorita unei boli. Astfel ca, inainte de a incerca sa ii corectati obiceiurile din punct de vedere al comportamentului, duceti-va pisica la medicul veterinar pentru a elimina orice fel de problema de sanatate care poate fi vinovata de acest fapt.
CUM SA LUATI TEMPERATURA LA PISICA
Niciodata nu va fi de ajuns sa simtiti urechile pisicii mai calde decat de obicei si sa trageti concluzia ca are temperatura. Pentru a fi siguri ca se intampla sau nu ceva, va trebui sa aflati cu siguranta care este temperatura pisicii. Normal, ca si la oameni, acest lucru se face prin introducerea unui termometru in anusul pisicii. Trebuie sa stiti ca temperatura unei pisici este mai mare decat cea a oamenilor, ajungand la 38-39,2 grade Celsius. Unele pisici, mai ales daca sunteti acasa, va vor lasa sa le luati fara mari probleme temperatura, mai ales atunci cand este vorba de masculii castrati, dar cu femelele ar putea interveni unele evenimente neplacute, ca muscaturi sau zgarieturi. In ceea ce priveste puii, luarea temperaturii nu este recomandata, pentru ca sunt foarte mici si ar putea fi raniti. In orice caz, daca temperatura se va lua acasa, ar fi indicat sa folositi un termometru digital, deoarece unul clasic, de sticla, s-ar putea sparge in interior, daca pisica se va zbate sau impotrivi. Pentru motive care sunt mai mult decat clare, majoritatea pisicilor nu se vor impaca deloc cu gandul de a li se lua temperatura, astfel ca nu ar fi deloc o idee rea sa luati pe cineva ca ajutor, pentru ca acesta sa tina pisica nemiscata si calma in timp ce duceti la bun sfarsit operatiunea. Iata, in continuare, cateva sfaturi legate de acest moment:- asigurati-va intotdeauna ca termometrul arata O- ungeti termometrul cu ceva care sa-l faca sa alunece mai usor, de preferinta vaselina sau ceva asemanator, care sa nu fie daunator pisicii- tineti pisica de coada si ridicati-o, dupa care introduceti termometrul pentru cel putin 2 cm; daca simtiti rezistenta, retrageti si incercati din nou- asteptati un minut pana ce termometrul incepe sa avertizeze sonor- dupa ce ati terminat de luat temperatura, stergeti termometrul cu un antiseptic usorIn cazul in care pisica are diaree sau este foarte stresata de operatiunea respectiva, temperatura obtinuta ar putea sa nu fie cea reala.O temperatura ridicata peste cea normala ar putea insemna ca pisica are o infectie sau o inflamatie. De asemenea, o temperatura aflata sub cea normala e un semn la fel de serios, pisica putand fi in stare de soc, suferind de anemie sau de o infectie virala. In ambele cazuri, este recomandabil sa mergeti de urgenta la veterinar, pentru ca acesta sa descopere cauza problemelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
